Destul cu „ceea ce-ar fi putut fi”, hai să vedem şi ceea ce este. Dacă tot ne-am pornit spre Dobreni, pe DJ 401, ce-ar fi să mergem mai departe, să vedem, poate dăm peste ceva interesant! Nu se ştie niciodată.
După Dobreni intrăm în Vărăşti, apoi urmează Obedeni, Ciocoveni, Valea Dragului (nimic de semnalat până aici) şi Hereşti. O-pa! Avem subiect. Adică palat, sau conac, mă rog. Ne apropiem şi constatăm că n-am nimerit-o: nu e nici palat, nici conac.
Dar faţă de halul de degradare în care-au ajuns palate de vârste asemănătoare (300 – 400 de ani) din România, ăsta e de cinci stele. Mă rog, stele de-ale noastre, turceşti.
Se pare că tot domeniul este revendicat de foştii proprietari şi că viitorul lui e în ceaţă. Asta ne întoarce la întrebarea fundamentală asupra palatelor de interes istoric: cum e mai bine? Să fie retrocedate proprietarilor de drept şi ei să le amenajeze cum poftesc (adică să le bage în regim de „circuit închis”, să le pună la produs, ca la Buftea), sau să rămână pe mâna instituţiilor bugetivore, care de-abia-şi târâie zilele? Mingea e la mijloc. Unii le ţi le renovează şi ţi le-nchid în nas, alţii nu renovează (aproape) deloc, dar te lasă să le vezi.
Cum e mai bine?
