Copiii spun lucruri trăsnite, oamenii de ştiinţă chiar le fac. Se-ntîmplă tot timpul în Daily Mirror şi pe marile ecrane, pentru că nimic nu e mai înspăimîntător decît un experiment (genetic, militar etc.) care scapă de sub control şi umple lumea de monştri cu ochii injectaţi, şopîrle mutante, zombies, lăcuste uriaşe, supereroi. Sau, cazul de faţă, cu maimuţe pe steroizi, cu apucături omeneşti, deci gata să transforme San Francisco în ruine din te miri ce.
În acest film* semi-apocaliptic cu primate, omul de ştiinţă e James Franco − şi e bizar, pentru că ai senzaţia că pînă-n actul trei o să-şi taie mîna dreaptă, ca-n 127 Hours, iar restul timpului o să-l petreacă inventînd un ser graţie căruia o să-i crească din cot una nouă. Bolnavul (imprevizibil) de Alzheimer, căruia i se pregăteşte un tratament miraculos, este John Lithgow − ceea ce iarăşi e neliniştitor, întrucît te aştepţi ca, din moment în moment, s-o ia razna, ca Trinity Killer-ul din Dexter, hăcuind femele de urangutan în cadă. Iar obiectul experimentului e un cimpanzeu iniţial simpatic (CGI facial de senzaţie!) care, printr-un concurs ştiinţific de împrejurări, devine mai deştept decît scenariştii şi, în consecinţă, de 1.000 de ori mai inteligent decît Godzilla şi Steven Seagal.
Pe cimpanzeu îl cheamă Caesar, deci e clar că el va conduce campania maimuţească împotriva sălbaticilor cu pantaloni şi limbaj articulat, ca omonimul său în Ilyria. În ciuda aerului războinic imperialist, cu suflu amplu, de ciocnire a civilizaţiilor, premisa e de stînga: primatele luptă împotriva opresiunii: caricaturile (de un sadism îngroşat dincolo de limita răbdării) ale îngrijitorilor de la un adăpost pentru maimuţele cu probleme. Şi e aproape acceptabilă, dacă ai 12 ani şi frecventezi Monkey Business, la Animal Planet, pînă în momentul în care, din fumul dens al exploziei de efecte speciale care învăluie Golden Gate într-un nor de ridicol hollywoodian, apare Caesar (cimpanzeul), călărind un cal alb din ilustra familie a lui Marengo, bidiviul napoleonian. Şi − logic! − bagă spaima în sărmanii poliţişti chemaţi de autorităţi să reprime răscoala. Teoretic, această bazaconie cu blană e un reboot al francizei Planet of the Apes, îngropată deja o dată, de Tim Burton, în 2001. Practic, e un rebut care se putea transforma într-un măcel rezonabil numai dacă John Lithgow ar fi evoluat la adevăratul său potenţial actoricesc.
Dacă doriţi să recomand
1) RUBBER / CAUCIUCUL (Franţa, 2010; Regia: Quentin Dupieux). La Cinemax 2 − sîmbătă, 20 august, ora 1,10. Nici un detaliu, cu o excepţie: e aproximativ genial.
2)RAGING BULL / TAURUL FURIOS (SUA, 1980; Regia: Martin Scorsese). La Cinemax 2 − sîmbătă 20 august, ora 23. Nu l-ai văzut? Dai o bere după. L-ai văzut? Îl mai vezi o dată, pentru că se practică şi, oricum, trebuie să fii din vreme pe frecvenţa corectă, întrucît după aia începe Rubber. Ştii ce e din Taur şi apare în Casino? Dau o bere.
3)AUFZEICHNUNGEN… / ÎNSEMNĂRI DESPRE HAINE ŞI ORAŞE (RFG, 1989; Regia: Wim Wenders). La TVR Cultural − sîmbătă, 20 august, ora 2,05. Recitalul Wenders continuă cu un documentar despre (practic) multe chestii şi, mai ales, despre Yohji Yamamoto. Un regal pentru Irinel Columbeanu, dacă l-aş crede în stare să asculte un japonez vorbind despre cămeşoaie, şi nu cumpărîndu-le.