Anul e 1979. Nişte puşti dezgheţaţi, dintre care se remarcă regizorul (buflei, autoritar, competent), fac un film cu zombie, în formatul de amatori Super 8 mm (ăsta e filmul din film şi e cel mai bun). E noapte şi se trage într-o gară. Un tren şuieră inopinat, bufleiul strigă „Production value!“ şi decide să filmeze în continuare. „John, I don’t like it, this case, this murder“, îşi spune replica actriţa, despre care ştim deja că va juca un rol important. „I love you too!“ Bum! O explozie te scoate din filmul de amatori cu zombie şi te-aruncă, abrupt, în ăla scump, cu alien.
Pe generic scrie J.J. Abrams, dar ceea ce vezi e Spielberg. Nu-i un omagiu (de fapt, este, dacă nu te-ai născut ieri şi ştii să-l vezi). E o colaborare: J.J., unul dintre creatorii serialului ABC Lost, e regizor, domnul Spielberg e producător (dezvăluire logică: primul e unul dintre protejaţii celui de-al doilea). A rezultat un SF care putea fi superb dacă Abrams (care e şi scenaristul responsabil pentru semi-eşecul operaţiunii) ar fi avut nişte coaie proprietate personală şi-ar fi rezistat tentaţiei de a îndesa în poveste toate leitmotivele şi brizbizurile universului fantastic spielbergian.
Avem copii energetici şi aventuroşi (care sînt, de fapt, copiii ideali din noi), plasaţi într-o suburbie tipic americană în care au loc pene de curent, datorate unei bizare forme de energie extraterestră. Un alien umanizat gradual, care, asemeni E.T.-ului din promoţia 1982, încearcă să meşterească un device mîntuitor. Nişte militari obtuzi, ocupaţi să muşamalizeze o decisivă întîlnire de gradul trei şi decişi să captureze bestia. Avem, by default, dispariţii misterioase şi clasicul conflict dintre copii şi părinţi, încheiat grandios şi tuşant, cu reconcilierea personajelor. Avem lirism, avem adrenalină, un miracol (supravieţuirea, perfect inexplicabilă, a şoferului de camion de pe şine) şi un pachet complet de procedee tehnice (de remarcat cadrele „luate de sus“, aşa numitele „God’s-eye point-of-view shots“, patentate de Spielberg în Close Encounters).
Avem, aşadar, un pachet all inclusive pentru fani (e clar ai cui). Prea omagial şi prea puţin original, Super 8* rămîne un roller coaster funcţional, construit după normele de siguranţă în vigoare, care favorizează acţiunea şi fuşeresc psihologia. Nu-l rataţi: e exact genul de blockbuster old school, pe care l-ar fi semnat în clar Spielberg după ce-a uitat cum se face un film mare.
* SUA, 2011. Regia: J.J. Abrams. Cu: Joel Courtney, Elle Fanning, Riley Griffiths.
Dacă doriţi să recomand
1) Fantastic Mr. Fox / Fantasticul domn Fox (SUA, 2009; Regia: Wes Anderson). La HBO – sîmbătă, 30 iulie, ora 21. Mi s-a părut fantastic.
2) Tărîmul monŞtrilor / Where the Wild Things Are (SUA, 2009; Regia: Spike Jonze). La Cinemax – joi, 28 iulie, ora 13,20. Cum arată monştrii? Perfect. Cum e băieţelul neascultător care fuge în pădurea fantastică, populată de dihănii blănoase, cu capu’ mare? Fraier, pentru că i se face dor de casă, iar în lumea reală, unde e casa lui, se fac filme pe care nu le înţelege, ca Aurora.
3) Wanted (SUA, 2008; Regia: Timur Bekmambetov). La Cinemax – duminică, 31 iulie, ora 0,55. Un thriller machoistico-violent, over the top, vizualmente exploziv (ca orice Bekmambetov), c-un story dement şi nişte arme delirante, care trag pe după colţ, plus Angelina Jolie în distribuţie. Peter Bradshaw de la Guardian i-a dat o stea din cinci, deci n-are cum să nu-ţi placă.