„Cu mîna asta ți-am scos un ochi, tot cu mîna asta te omor, cîine de păgîn!”, zice legenda că ar fi zbierat Jianul către Osman Pasvantoglu, care, privindu-l cu singurul ochi rămas, pornea îngrozit, în galop, către noua sa poreclă, Pazvante Chiorul. Ochiul capturat de Jian rămăsese înfipt pe iatagan ca o fudulie de berbecuț, aclamată de toată oastea pandurilor.
Pazvante a scăpat atunci cu fuga, fiindcă oltenii care s-au luat după el aveau caii îngreunați de pradă. Dar destinul său de terorist balcanic era deja aruncat în aer.
Iancu Jianu și pandurii săi au început să treacă Dunărea în mod organizat prin 1805. Dacă întîlneau un sat, îi dădeau foc. Dacă întîlneau un turc, îi dădeau la cap. Dacă întîlneau o oaste mai mare, îi dădeau bice calului. Nori mari de fum negru se ridicau din nordul Bulgariei. Ardeau acareturile lui Pasvantoglu, ardeau gospodăriile turcești, ardeau turmele, casele, dealurile, munții și apele. Ardeau de nerabdare pandurii să pună mîna pe Pazvante, iar țăranii din jurul Vidinului ardeau de curiozitate să vadă cum. Expedițiile de răzbunare ale Jianului au ajuns, în 1809, să poarte flacăra olimpismului haiducesc în Vidin și Plevna. Pentru Pazvante ăsta era sfîrșitul. Să fii pașă de Vidin fără să ai Vidinul era o glumă la care rîdeau și ienicerii.
Iancu Jianu și-a lăsat imaginația liberă. Pandurii au prădat teritoriul lui Pazvante atît de strașnic, încît, spre final, cînd nu mai rămăsese nimic de luat, au cotrobăit și pe sub pietrele mai mari. Ar fi căutat, poate, și petrol, dacă ar fi cunoscut tehnica de foraj.
Într-o bună zi, pe cînd Pazvante se odihnea într-o rîpă, înconjurat de pazvangii analfabeți, care nu putuseră citi că e pus un premiu pe capul șefului, o iscoadă a Jianului a dibuit locul. Pe înserat, pandurii au înconjurat vizuina, i-au afumat puțin pe turci și i-au așteptat la ieșire. Dacă legenda spune că a fost o luptă epică între Jianu și Pazvante, să nu credeți. Eroul Olteniei era un om rezonabil. L-a ucis, e drept, pe Pazvante, dar numai după ce, prin tortură, a aflat gropile secrete unde își pusese aurul la păstrare.