Orice campionat îşi are liderul pe care-l merită. Din punctul ăsta de vedere, CFR Cluj ni se pare trupa perfectă. N-are nici un chichirez, nici un şpirlifanţ. S-a cocoţat meschin în fruntea clasamentului, după meciuri scremute, tranşate la mustaţă. Nu există dovezi c-ar fi pe mînă cu arbitrii, fireşte, dar nu-ş’ cum naiba se făcu că arbitrii au greşit mai ales în defavoarea celorlalte competitoare. De jucat, dată fiind poziţia fruntaşă, desigur că joacă ceva. Obscurul antrenor Jorge Costa e cel mai în măsură să ne spună şi ce anume. De restul se ocupă conducerea – onorabilii Arpad Paszkany şi Iuliu Mureşan.
Am fost printre ăia, nu puţini, care au salutat ascensiunea CFR-ului. O echipă capitalistă din provincie spărgea, în sfîrşit, monopolul granzilor din Capitală. Se deschidea astfel calea pentru Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi – două proiecte fotbalistice discutabile, însufleţite totuşi de entuziasmul unor băieţi inimoşi, dopaţi cu determinarea lui Dan Petrescu şi cerbicia lui Dorinel Munteanu. La ceferiştii de azi, zău, nu mai pomeneşti aşa ceva! CFR Cluj este echipa fără însuşiri.
În halul ăsta ne-au adus, încît aproape am ajuns să le revalorizăm pe Dinamo şi Steaua, Doamne fereşte! Dinamo, aşa obosită cum o fi în primăvară, tot arată ştiinţa jocului practicat de „bătrînii“ Dănciulescu, Marius Niculae, Cătălin Munteanu. Are şi Steaua farmecul ei, după chipul & asemănarea patronului şi antrenorului: deşi limitată în exprimare, rămîne expresivă prin gesticulaţia avîntată. Tot e ceva. La echipa din Gruia e mai nimic. Oricît şi-ar da cu stîngu-n dreptu’ celelalte echipe din Top 5, noi nu-i mai vrem p-ăştia de la CFR. Sînt prinţii ologi ai unui campionat şchiop. Dacă iese Cluju’ iar, emigrăm în Zanzibar!