Am lipsit doar un pic, două numere, două etape şi, odată cu revenirea, am aflat că-s probleme serioase la Steaua. Marele antrenor Emmerich Jenei s-a operat pe cord deschis. Inegalabilul portar Helmuth Duckadam, la fel, a fost supus unei complicate intervenţii chirurgicale. Vă ţinem pumnii strînşi, băieţi! Abia aşteptăm să vă întoarceţi pe teren!
Altfel, fără oamenii ăştia – de bază – va fi tot mai greu să abordăm primăverile europene. Nu c-am fi stelişti, Doamne fereşte! De cînd a dispărut Chimia, mai ţinem doar, patriotic, cu CSM Rîmnicu Vîlcea şi, mai nou, cu Damila Măciuca. Totuşi, vrînd-nevrînd – muuuuuultă sănătate, Dinamo! –, tre’ să recunoaştem: Steaua-i numa’ una! Cu operaţii ăştia doi, cu nea Imi pe bancă şi cu Helmuth în poartă, au făcut ei ce-au făcut (Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu, Majearu, Bălan, Iordănescu, Bölöni, Balint, Lăcătuş, Piţurcă, Radu II) şi-au luat Cupa Campionilor, chiar în absenţa căpitanului Tudorel Stoica. Pe bune, o mare echipă!
Şi tocmai d-aia, aşa-zisul derby cu Rapid e doar un fel de frengo-mengo. Am rămas, încă neoperaţi, cu ceva pe inimă. După meciul de la Stuttgart, domnul Anghel „Puiu“ Iordănescu a zis că Steaua merita mai mult. Iar managerul MM Stoica, obraznic, s-a luat de marele jucător şi încercatul antrenor, cu referiri străvezii, aiurea, la fiul dumnealui, secundul de la Vaslui, Edi. Să-ţi fie ruşine, Memeule! Cu golăneli d-astea, nu trece Steaua nici de grupă, dar’mite să ajungă în finală.
Apără Tătăruşanu? Hmmm… Hai Duckadam!