De fiecare dată cînd mă duc în vizită la IKEA, mă întorc gîndindu-mă ce retardat pot să fiu că numai ce mi-am cumpărat o piesă de mobilier scumpă, pe care trebuie apoi s-o montez de unul singur.
Săptămîna asta, după patru ore de înşurubat la o măsuţă de lemn, m-am gîndit că aş putea să-mi deschid propriul IKEA. Tot ce-mi trebuie e catalogul ăla cu pagini lucioase. În rest, cînd vrea cineva să-şi ia un birou de lemn, îi dau un topor, un copac şi o mînă de şuruburi şi se descurcă el. Vrei o pernă? Ia de aici o gîscă moartă şi o pînză.
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012