De parcă n-ar fi fost de ajuns frigul din case și lipsurile de tot felul, mai vine în țărișoara condusă de N. Ceaușescu și un pui îndrăcit de gripă! Autoritățile, grijulii, ne invitau să evităm aglomerațiile la magazine. Despre cele din autobuze și tramvaie nu suflau o vorbă, cel puțin așa-mi aduc aminte. Nu se dădeau comunicate cu morți și bolnavi, ca acum, așa că lumea fabula intens.
Unii credeau că gripa e invenția autorităților, pentru a stîrpi cozile. Alții susțineau că mureau oamenii pe capete. Dar cine putea să verifice cum stăteau lucrurile?
La cantina Uniunii Scriitorilor, gripa părea că nu putea pătrunde, de parcă o ținea la distanță portarul Vasile, cel ce verifica legitimațiile la intrare și îi scotea cu de-a sila pe recalcitranți, la indicațiile responsabilului Shapira. Pe atunci nu eram membru al Uniunii – nu se mai făceau primiri de cîțiva ani –, dar aveam legitimația de la România literară, pe care încruntatul portar a verificat-o de vreo zece ori, pînă să mă țină minte ca posesor de permis de intrare. Vasile, despre care se spunea că fusese pe vremuri gardian la pușcărie, știa să-i lovească fără veste în punctele slabe pe scriitorii care făceau scandal în cantină. Apoi îi căra în spinare și-i așeza pe trotuar, dincolo de gardul Casei Monteoru. Vasile îl ura pe Octavian Stoica, spătosul poet cu ochelari.
Statornic consumator de vodcă, Tavi Stoica sărea la bătaiedin te miri ce. Avea carnet de scriitor, dar nu mai publica versuri, fiindcă, zicea, o fumase pe-asta cu poezia. Dacă te uitai cu atenție la el, avea o privire trist-disperată. Tavi trăia, adică bea, din pensia mamei sale și din drepturile lui de autor pentru ceea ce scria în revista Săptămîna, unde avea o rubricuță,„De-ale gurii, din bătrîni“, cu vechi rețete de mîncare, atît de stilizate artistic, că dacă ai fi vrut să gătești ceva după indicațiile lui, trebuia să ai o experiență îndelungată după cartea de bucate a Sandei Marin, ca să nimerești justele proporții între ingrediente.
Cînd a venit gripa aia, se spune că mulți scriitori n-au mai frecventat cantina scriitorilor. Zurbagiul poet, în schimb, era nelipsit de acolo. Nu sărea chiar la oricine agresivul Tavi. Așa că chiar dacă poetul Jebeleanu se uita îndelung la el de la masa lui din colțul încăperii, unde își mînca friptura cu cartofi prăjiți și bea o sticlă de vin pe îndelete, singur sau cu vreun companion, mai adesea o companioană, poetă, de el nu se lega Tavi Stoica. Cum s-ar zice, sărea la bătaie pe alese. Lui Tavi nu-i păsa de gripă, dar nu pentru că ar fi căutat cu lumînarea o cale scurtă spre eternitate. Poetul se credea de neatins. Ce putea să-i facă lui gripa cînd el se imuniza zilnic și în cantități mari cu vodcă? Ce-i drept, atunci a scăpat, doar că vreo cîțiva ani mai tîrziu autorul rețetelor de mîncare din vechime a suferit o complicație galopantă cu ficatul, din cauza vodcii pe care se bizuia ca imunizatoare perfectă la boli molispitoare.