Veșnicia poate că s-a născut la sat, dar optimismul cu siguranță s-a născut pe aceste plaiuri binecuvîntate pe care românii abia așteaptă să le părăsească pentru destinații exotice. Bine, nu chiar toți. Unii se întreabă pe social media ce pot face cu vacanțele lor din Egipt, Dubai sau Iordania. Bunul simț ar trebui să le spună „Indiferent de ce faceți, trageți apa, așa e frumos!”, dar bunul simt a plecat demult de pe rețelele sociale. A rămas însă mintea românului cel de pe urmă. Care bubuie.
Că există compatrioți gata oricînd să sfătuiască străini pe net „mergeți liniștiți, nu e chiar așa, n-ați văzut că deja sînt clipuri pe TikTok că situația e normală?”, asta se înțelege de la sine. Întotdeauna e hazliu să dai sfaturi tîmpite și să vezi dacă Darwin a avut dreptate. Dar cînd se ajunge la „trebuie să mergem, altfel a zis agenția că pierd banii și e păcat”, „noi mergem, dacă e să mori, mori și la tine în pat”, sau „oricum se întîmplă ce ți-e scris” – concluzie deloc ridicolă pentru o nație de analfabeți funcțional – atunci treaba devine cu adevărat mișto.
Dacă vreți o vacanță de să mori, nu alta,
atunci e neapărat să muriți în Dubai cu stil, pentru că acolo repatrierea vă costă între 3.500 și 4.700 de euro. Și, conform legii 270/2024, statul român acoperă costurile în limita a 5.000 de euro, deci ce aveți de pierdut în afară de viață? Și ce viață e aia dacă nu mori la fițe? În plus, toată procedura durează între 3 și 7 zile, deci vă puteți lungi și vacanța, știți ce zic?
Dacă vreți să spargeți banii pe colivă cu foiță de aur și bocitoare dansatoare din buric, atunci aveți și varianta mai ieftină de retur în urnă. Recomandabilă, mai ales dacă ați pupat înflăcărat o dronă Shahed.
Dacă vreți mai pe sărăcie, n-aveți decît să dați colțul în Egipt. O mumificare și o piramidă mobilă, plus popă care să vă citească din cartea lui Anubis se găsesc și la 860 de euro. Bine, asta presupune că ăia vă înfășoară în hîrtie igienică proastă. Dacă vreți Zewa cu trei straturi și miros de jojova și coenzima Q10, atunci vă duceți pe la 4.300. Nu contează, o dată-n viață merită, nu?
Dar poate aveți noroc și rămîneți doar schilozi
Ar fi bine să verificați înainte de plecare dacă asigurările medicale acoperă: amputări, tratament pentru arsuri, antibiotice, spitalizare… hai c-am glumit, ar fi ridicol să verificați așa ceva. Sînteți români, sigur le-ați luat pe alea mai ieftine, doar nu sînteți fraieri să dați bani pe prostii cum ar fi sănătatea. O fi război în zonă, dar dacă voi vă predați sau vă declarați neutralitatea, ce-o să vă facă? În plus, poate nu se întîmplă nimic. Sau poate aveți noroc și muriți direct, deci n-are sens să vă faceți griji.
Totuși, în caz de ceva, merită să țineți minte că statul român vă oferă, în caz de handicap grav, indemnizație lunară de 528 de lei, buget complementar lunar de 198 de lei, indemnizație de însoțitor de 2.363 de lei și diverse gratuități de transport, prea îmbietoare pentru a le mai aminti aici.
Și, dacă tot vorbeam de transport, un scaun cu rotile e cel puțin 500 de lei, un set de cîrje mișto e 50 de lei, dar o proteză de picior începe de la 2000 de lei și se duce pînă 34.000. De euro, dacă vreți ciumegeală cu microprocesor. Dacă mai găsiți microprocesoare. Dacă nu, jefuiți un data center AI. În definitiv, ce vă fac dacă vă prind, vă rup picioarele?
Pare absurd că, în timp ce inși nevinovați speră să fugă,
iar cocalarii se zbat ca peștii prietenelor lor pe uscat să se vadă scăpați din cel mai sigur oraș din lume, să mai avem compatrioți care calculează riscurile într-o ecuație în care singura cunoscută e pierderea financiară. Și insistă să nu priceapă că x-ul riscă să devină cruce, iar y-ul să marcheze ordonata care se oprește la 2 metri sub pămînt. Aveți grijă de voi, ghiauri păcătoși