Zilele astea, capul de afiș e spiciul Vioricăi Vodă la „Premiile Gopo“. Actriţa a afirmat pe scenă că a fost abuzată psihico-sexual în tinereţe, menţionînd împrejurările fimării la Filantropica lui Nae Caranfil. Să fim înţeleși: tranzacţiile cu caracter sexual sînt un lucru frecvent, și nu numai în lumea artistică. Pe principiul: „îmi dai…, îţi dau rolul“, au avut loc adevărate bătălii. Amintirile sînt mai greu de mărturisit. Am văzut, însă, și faza inversă: „îţi dau…, îmi dai rolul“. Sexualitatea o un motor ca o armă, sub capotă. Dar aici nu e vorba de capotă, ci de șoferul care răsucește volanul puterii. În contextul anilor trecuţi, cînd mișcarea #metoo a avut o răspîndire greu de imaginat, iar dezvăluirile au blocat abuzatori nenumăraţi la mantinelă, dar au făcut de rahat și oameni nevinovaţi, România nu putea rămîne la coadă. În acest context, dezvăluirea abuzurilor, făcută pe scenă, a avut un impact rapid în mass-media. Toate bune și frumoase, numai că, așa cum se întîmplă în România de la Revoluţie încoace, sau format două tabere. A fost o porcăială generală, de la „ţara abuzurilor sexuale, ascunse sub preșul babalîcilor concupiscenţi și violenţi“, pînă la „e o făcătură, de ce a tăcut 20 de ani? A vrut celebritate, ce a mai căutat în teatru și film, dacă i-a căzut la lingurică?“. Cum se întînplă de obicei, nimeni nu a avut răbdare să caute. Unde, cum, cînd și cu cine? E prea complicat și dăunează grav comodităţii. Așa că, la sfîrșitul acestui articolaș nevinovat, nu putem trage decît o concluzie: habar n-avem ce s-a-ntîmplat. Poate e adevărat, poate nu. Lipsesc dovezile, oricît suflet am pune, benevol, în afacerea asta. Răbdare și tutun, că, la noi, în România, nu există nici o enigmă mai lungă de trei zile și nici secret pe care să nu-l știe toată lumea.
În cultură e mai greu ca în agricultură
