Portugalia a dat lumii limba din telenovelele în care nu se vorbește spaniolă și care, pentru o ureche formată, sună ca un dialect din județul Vaslui. Acolo au fost alegeri prezidențiale, iar o secție de votare a împărțit buletine și copiilor alegătorilor. Nu buletine de vot pe bune, ci unele pe care erau trecute, drept candidați, personaje îndrăgite, gen Mickey Mouse, Stitch, Super Mario, Olaf sau Elsa. Asta, pe motiv că și cei mici trebuie să învețe democrația, încât, după ce vor împlini 18 ani, să nu stea acasă, ci să meargă la vot. Pesemne că motivul real o fi fost altul, să aibă și copiii de alegători ceva de mâzgâlit cât votează părinții, ca să nu se plictisească, să înceapă a zbiera și să facă panaramă prin secție, dar, oricum, ideea e bună, s-ar putea aplica și la noi.
S-ar putea, dar mai greu: în primul rând, alegerea personajelor ar ieși cu scandal, că fiecare candidat sau partid ar veni cu lista sa, respingând eroii celorlalți. Nu-l poți utiliza pe Mickey Mouse, fiindcă a fost asociat cu imaginea lui Victor Ponta, nici pe marinarul Popeye, că pare Băsescu. Rățoiul Donald poate fi acuzat că este MAGA, ursul din Kung Fu Panda nu merge, că are cearcăne, ca un anume politician, și e rotofei, ca o fostă colegă (motiv pentru care se elimină și elefantul Dumbo), Terence din Angry Birds zboară și de pe listă, că are sprânceana ca a lui Bolojan, Terente nu-i pentru copii, motanul Garfield e leneș ca mulți oameni politici, motanul Felix a fost turnător, cei 101 dalmațieni sugerează un trecut pătat, iar de Pinocchio nici n-are rost să mai amintesc.
Suveraniștii ar propune personaje românești pe care le știu nu copiii, ci doar nostalgicii dați în mintea copiilor: Miaunel și Bălănel, Pătrățel, Pic și Poc. Eventual, iepurașul și lupul din seria sovietică „Zaieț, pagadi!”. Mowgli din „Cărțile Junglei” ar fi, evident, respins, că e din India și fură locurile de muncă ale românilor; la fel, Pantera roz, fiindcă este roz și n-are sex bine definit, deci e LGBT. Și așa mai departe.
Presupunând că s-ar obține consensul, există riscul ca alegătorii noștri, furați de emoțiile unei zile de asemenea importanță, să încurce buletinele, să voteze chiar ei îndrăgitele personaje, în locul copiilor, și să ne pomenim după aia cu Scooby-Doo președinte, iar Beavis și Butt-Head să fie premieri la rotativă. Poate că, totuși, n-ar fi rău?