Începând cu 1 mai se legalizează bacșișul.
Adică, de fapt, se impozitează, urmând a fi înscris în casa de marcat, taxat cu 16% și lăsat mărturie pe un bon fiscal. Nu s-a spus, încă, dacă bonurile cu bacșișul vor putea participa la loteria fiscală generală sau se va face o loterie separată, cum vrea ministrul Teodorovici să facă pentru legume, fructe și băuturi alcoolice.
Deocamdată nu s-a vorbit despre fiscalizarea meditațiilor și a vânzătorilor din piețe, dar, cu siguranță, la un moment dat se va ajunge și acolo. E bine, nu trebuie să mai existe nici o portiță de scăpare pentru evazioniști, fiecare român trebuie să aibă propria lui casă de marcat, să emită bon, să plătească impozit, să funcționeze țara cu taxele lui. Când vom fi ajuns la un procent de colectare de 90-95%, România va fi cea mai înfloritoare țară a Europei, nu vom mai avea unde planta porumb de atâtea autostrăzi, școlile românești vor șterge pe jos cu Harvard-ul și Oxfordul, iar toți amărâții lumii vor veni să se trateze în minunatul nostru sistem de sănătate. Medicii nemți, americani, francezi și indieni vor veni să lucreze în satele românești, foști directori de multinaționale vor veni să culeagă pepeni la Dăbuleni, pentru un ban grămadă, iar efemere vedete din showbiz-ul global vor veni să aibă grijă de bătrânii pensionari putred de bogați ai României. Ce mai, raiul pe pământ. Și pentru că România va fi raiul, ne vom putea permite în continuare excentricitatea de a nu impune Bisericii aceleași reguli ca tuturor cetățenilor.
Căci inspectorii de la Antifraudă ai ANAF fugăresc
firme mai mici sau mai mari, închid dughene și șaormerii, amendează cârciumarii și micii buticari, dar unul n-a trecut pragul unei biserici pentru a-i întreba pe sfinții părinți de bon fiscal.
Veți spune că exagerez, ca de obicei când vine vorba despre Biserică, dar mi se pare că e o preocupare legitimă. În definitiv, conform datelor oficiale ale BOR, „în cuprinsul Patriarhiei Române sunt deschise cultului și funcționează 16.287 de locașuri de cult”. Cele mai multe dintre aceste locașuri de cult sunt biserici parohiale. Mai sunt bisericile mănăstirilor, bisericile din cimitire, capelele de prin instituții și 45 de biserici izolate. Dar fie că sunt în mijlocul orașului, fie că sunt amplasate în unități SRI, SPP sau STS, toate aceste 16.287 de locașuri de cult au un lucru în comun: în toate se vând cel puțin lumânări. Nu există pe întreg teritoriul României o singură biserică ortodoxă în care să nu se vândă lumânări. Și încă lumânări originale, produse numai și numai în fabricile Patriarhiei. Ei bine, lumânările astea, oricât de sfinte ar fi și oricât de aprobate și recomandate de însuși Preafericitul Daniel sau de către subalternii săi întru smerenie, sunt o marfă ca toate mărfurile și ar trebui să se supună aceluiași regim comercial ca toate mărfurile din România. Dar nu se supun, căci, nu-i așa, este vorba despre sfânta noastră Biserică, datorită căreia am supraviețuit noi ca popor încă de pe vremea lui Burebista.
Lumânările și cam tot ce se vinde prin biserici
au un preț, sunt purtătoare de taxe și impozite, dar numai la ieșirea de pe porțile fabricii sau ale tipografiei. E ultima dată când cineva eliberează o chitanță, factură sau bon pentru produsele respective. După aia, totul intră într-o lume minunată a evaziunii fiscale. Nici unul dintre cele 16.287 de locașuri de cult nu are casă de marcat, nimeni nu-ți dă bon fiscal, statul nu colectează TVA și, în general, nu prea colectează mare lucru de la sfânta și ocrotita noastră Biserică.
Imaginați-vă că în fiecare dintre locașurile de cult s-ar vinde, în fiecare zi, lumânări în valoare de un leu. Uite-așa, încasările zilnice numai din lumânări ar fi de 16.287 de lei. Într-un an, numai din lumânări, BOR ar putea strânge 5.994.755 de lei. Numai TVA-ul pentru aceste lumânări ar aduce la buget 1.426.741 de lei. Dar n-aduce. Uite-așa, n-aduce.
Cum nu aduc nici cărțile bisericești, nici acatistele, nici tămâia și, în general, nimic din ce se vinde în biserică. Asta, ca să nu mai vorbim de banii de cununii, botezuri și înmormântări. Aici, tarifele diferă de la biserică la biserică, de la popă la popă, dar un minim la nivel național ar fi de aproximativ 100 de lei/eveniment. Or, în 2014 s-au oficiat 109.214 botezuri, 56.343 de cununii și 156.626 de înmormântări. 32.218.300 de lei dintr-un foc, din care TVA 7.732.392 de lei. Iar astea sunt calcule făcute la minim, încasările Bisericii fiind, de fapt, mult mai mari.
Poate nu e creștinește, poate e vorba de invidie și ranchiună, dar aștept cu nerăbdare ziua în care oamenii lui Gelu Diaconu vor închide prima biserică pentru lipsa casei de marcat și a bonurilor fiscale. Uite-așa, pentru că ori suntem toți cetățeni și contribuabili, ori nu mai suntem.