Între 1782 și 1785, continuă în Moldova ceea ce s-ar putea numi „hermeneutica beției”. În locul lui Constantin Moruzi, cel care oprise importul de rachiu polonez și pusese bazele alambicului moldovean, vine Alexandru I Mavrocordat. Fiu al lui Constantin Mavrocordat, crescut în luxul și destrăbălarea Fanarului, Alexandru avea gusturi prea fine pentru a suporta putoarea trăscăului de cazan. Dealtfel, colegii lui de petreceri din Cornul de Aur îl porecleau Deliberiu, de la „deli-bei”, adică „prințul nebun”. În ce consta această nebunie nu e greu să presupui, fiindcă desfrîul creștinilor din Fanar era obligat să se strecoare pe lîngă strictețea și lăcomia lui Mahomed. O orgie cu fecioare georgiene nu-l deranja cu nimic pe Profet, dar consumul vinurilor genoveze putea atrage rostogolirea într-un coș a capului care sorbise. Alexandru și complicii lui erau nevoiți, așadar, să îmbete întregul cartier, de la ienicer la vizir, ca să nu mai ridice nimeni obiecții. Aceste chefuri în masă au ajuns repede niște Saturnalii otomane, la care, printre lichioruri și șampanii, muftiii umblau în curul gol, iar pașalele în patru labe.
Ajuns în Moldova, Alexandru I Mavrocordat e izbit în moalele nasului de miasmele tescovinei locale. Nările sale, obișnuite cu aromele de grapa și coniac, au pufnit de indignare. Domnul le cere moldovenilor să-i vorbească de la o distanță mai lungă decît damful și proclamă ridicarea embargoului de import la rachiul polonez. În cei trei ani de domnie care au urmat s-a putut constata o îmbunătățire a clătinatului și vorbirii răzeșilor, ba chiar o rărire a orbirilor.
Alexandru I Mavrocordat a ajutat chiar și economia să se țină pe picioare, introducînd un fel de protecționism pentru piața internă. A fost un Cuza avant la lettre, care se furișa din palat deghizat în negustor și inspecta furtul la cîntar în piețele cu ridicata. Pe hoți îi țintuia cu urechea de stîlp, dar aceste relatări pot foarte bine să se fi născut la un pahar de rachiu polonez. Pînă la urmă, negustorii austrieci și ruși, loviți de taxele vamale, l-au pîrît la sultan că importă rachiu. A fost mazilit în ianuarie 1785, ca urmare a nesfîrșitei lui iubiri pentru distilatul de struguri.