Printre atîtea chestii rămase-n coadă de pește, bine că tot s-a rezolvat o chestie. Steaua este deja campioană, matematic. Dacă am fi răutăcioși, am zice că matematica ajunse să-i obsedeze pe Gigi și pe Meme, măcar prin două operațiuni fundamentale – adunarea zilelor de muncă și scăderea zilelor de pedeapsă. Dar e atît de mare inflația de răutăcisme, încît mai bine constatăm neutru: Steaua merită acest nou titlu.
Că-s chiori în țara orbilor, că i-au mai ajutat arbitrii, că au avut șansa unui ditamai bugetu’, așa e! Totuși, pîn’ la coadă, steliștii au cîștigat pe teren. Au profitat și de – că tot e Halep la modă – greșelile neforțate ale adversarilor. Astra, Petrolul, chiar Dinamo, Pandurii, CFR Cluj sau Vasluiul ar fi putut să-i încurce mai rău, doar că, din motive diferite, n-au ținut pasul. În schimb, prin mlaștina acestei ediții, echipa lui Reghecampf s-a impus printr-un marș constant. Nu ne-a entuziasmat prin strălucite ruperi de ritm, dar nici n-a dezamăgit prin lamentabile sincope. Este, dacă vreți, cu toate limitele, apanajul unei echipe cît de cît serioase. Prin asta s-a făcut diferența: cu Reghe, un antrenor “neamț”, în ciuda derapajelor balcanice; și cu un lot matur, de băieți care-au ajuns să priceapă că apără culorile unui club care nu-i chiar de colo. Eheei, dac-am mai avea în campionat măcar 3-4-5 ca Steaua… N-am fi ca spaniolii, nemții, englezii, italienii, poate nici ca francezii, olandezii sau portughezii, dar am fi în Europa bine-mersi, pe-acolo.
Așa că, drept și prin urmare, recunoaștem cu sportivitate supremația Stelei în această ediție de campionat. A fost o victorie clară, nu-i doar rodul conjuncturii. Să mai zicem cît de mult au contat calmul și echilibrul în obținerea acestui succes? Păi, am răsuci cosorul în rană, băi, javrelor și hahalerelor! Din păcate, la noi e greu să-i educi pe niște oameni, fie ei și de fotbal: pînă nu intră la pușcărie, nu înțeleg cît de importantă e liniștea la echipă.