Nici nu ne urcăm bine în taxi, că ne și lovește un iz revoluționar. De retrovizoare era înnodat un tricolor. Radioul era dat tare. Se auzea glăsuirea lui Rareș Bogdan, ca scăpat din lesă.
Șoferul îl dă pe Rareș mai încet și, în loc de „încotro”, ne întreabă dacă nu mergem la protest.
– La care dintre ele? – întreb eu ca niznaiul.
– La cel legitim, evident, la cel împotriva guvernului bolșevic. Cine nu este împotriva acestui guvern bolșevic nu poa’ să fie altceva decât un comunist.
Bun, deci s-au întors comuniștii. Dar, na, ce să fac acum, doar n-o să-i stric omului realitatea lui. Că și-așa are puține bucurii, dacă a ajuns să-l asculte pe Rareș Bogdan, în faptul serii.
Ba, mai mult, zic să-i dau omului material:
– Noi mergem la ăla din Cotroceni, dom’le, că se plătește mai bine. Deja nu mai știu ce să fac cu-atâtea ruble.
S-a enervat atât de tare, de n-a mai zis nimic tot drumul. Și a tot tras de volan, că-mi venea tot caviarul înapoi. Tre’ să-mi amintesc să cer la unitate să mă mute la stânga-ceafă-de-porc-cu-cartofi-prăjiți, că stânga-caviar se varsă prea ușor pe drumurile din București.