Dar Steluţa cea de sus oare ce-o avea de spus? Campionatul – zice ea – este numa’ treaba mea! Am parafrazat, foarte aproximativ, nişte versuri proletcultiste, din vremea cînd apunea întunecatul Stalin şi răsărea mult mai luminosul CCA. Acum, pe cu totul alţi parametri, acelaşi sentiment optimist animă masele largi populare, din Ghencea pînă-n străfundurile mediului rural.
Muncitori şi ţărani, înfrăţiţi cu specialiştii în fotbal şi chiar cu noi, ageamiii din presă, da, împărtăşim unanim aceeaşi senzaţie: Steaua n-are concurent. În schimb, ca atuuri, le are pe toate: are şi cu cine (un lot bine închegat), are şi cu ce (bănuţi frumoşi de la patron) şi, mai nou, are şi unde (pe mîndra National Arena). O conjunctură stelară extrem de favorabilă, s-ar zice.
Pentru a nu ajunge în halul de a proslăvi deşănţat culorile roş-albastre, hai, totuşi, să remarcăm şi altă chestie. În conjunctura asta, cu opt puncte distanţă între primele două locuri, principalul merit le revine duşmanilor de clasament. Cu atîtea greşeli neprovocate, parcă şi-au propus să scape mai repede de grija titlului. Fiecare – cu hibele lui, de la locul 2 în jos.
Simpaticii de la Pandurii se miră şi ei la cît de sus au ajuns, nu-s obişnuiţi cu aerul rarefiat al înălţimilor. Astra rămîne deocamdată o construcţie artificială, născută doar din ambiţia lui Ioan Niculae, cel mai bogat om al României. Vin pe urmă CFR Cluj şi FC Vaslui – competitoare serioase, atît ca lot, cît şi ca ban. Ei bine, Clujul a dat în boala accidentărilor şi a schimbărilor neinspirate de antrenor. Vasluiul a fost urmărit de tot felul de ghinioane, mai ales de cel al lui Porumboiu – de a nu şti să-şi aleagă managerii. Petrolul, mă rog, sînt şi ăştia simpatici… Cît despre clasicii de la Dinamo şi Rapid, hi-hi-hi, a dat boala-n ei! La Dinamo şi-au ciocnit frunţile cei trei munţi din acţionariat şi au născut doar un şoricel – acest broscar bizar numit Dario Bonetti. Cu eternul patron Copos la timonă, Rapidul se scufundă spre insolvenţă şi pîrnaie, odată cu planeta. Băi, frate, parcă-s înţeleşi!
Altfel, ne place că Steaua are atitudine, leagă bine jocul, în vînă, organizat. Reghecampf e un bun antrenor. Cînd l-am mai auzit şi pe Gigi declarîndu-se un admirator al emisiunilor cu Alexandru Paleologu şi Octavian Paler, ne-am crucit, izbiţi de percepţia nelumescului ca de fîlfîitul unei aripi de înger. Oare chiar întreg Universul conspiră pentru noua campioană? Returul va fi o simplă formalitate, dacă Gigi va sprinta spre icoane cu formula: „Fereşte-mă de mine, Doamne, că dujmanii îşi dau singuri cu stîngu-n dreptu’!“.
Publicat în Cațavencii, nr 45, 14-20 noiembrie 2012