Luptăm toată ziua cu fake news-ul și-l condamnă fiecare cum poate, de cele mai multe ori cu alte fake-uri, iar președintele țării strigă în gura mare că cel mai mare partid parlamentar s-a înțeles cu șeful unui stat vecin să-i dea o bucată din țară. Asta în timp ce ne promite că vom reintra în „normalitate“ și după ce a dus o campanie electorală cu „normalitatea“ pe piept.
Astfel de declarații arată că, în lucrurile care contează cu adevărat, CNA sau alte instituții sunt, de fapt, neputincioase. Sunt degeaba.
Tot accesul naționalist al lui Klaus Iohannis are, cum are și musca de rahat, multe nuanțe: e înfricoșător, e jalnic, e, în alte momente, de un umor incontestabil.
Iohannis nu îi urăște pe unguri, e limpede asta. Dar e atât de prost încât pare că îi urăște. Spre exemplu, a băgat-o inclusiv pe aia cu: „Nu am nimic cu ungurii, am prieteni unguri“.
E neantrenat, joacă această carte a populismului într-un mod ridicol. Primul acces a fost cel care i-a speriat și pe peneliști. I-a înghețat țigara-n gură lui Șică. A fost atât de disproporționată reacția, că singurul care l-a urmat pe Iohannis în pădurea patriotismului pornografic a fost Rareș Bogdan. Cine altul? A ieșit ștergându-se la gură cu batistuța.
Cât de nepregătit să fii în arta naționalismului de scursură, cum să vii cu temele „atât“ de nefăcute încât să spui că PSD s-a înțeles cu Viktor Orbán și că PSD a primit ceva de la Viktor Orbán? Dacă ar fi spus una ca asta, Vadim ar fi adus pe loc probe de netăgăduit: „Mi-a zis mie un fost ofițer de Securitate, un patriot adevărat!“. Sau ar fi fluturat o fotografie cu o clădire din Budapesta scoasă la imprimantă, urlând ca un descreierat: „Aici s-a dat mita!“.
Naționalismul slinos și patriotismul cu zoaie, pur și simplu nu i se potrivesc lui Iohannis. Te înfioară când îl auzi și râzi de el, și iar te cutremuri.