Dragul meu protejat mai tânăr,
Astăzi, când victoria este mai aproape decât oricând, în aceste sfinte clipe de unire a românilor cu ei înșiși, cât și cu Dumnezeu, îți poruncesc următoarele:
Purcede numaidecât la transformarea palatului Cotroceni în cetate. Pregătește-mi acolo jilțul domnesc, nu mare, dar nici prea mic. În orice caz, să fie mai mare decât al tău. Învață bine bancul cu lupul, animalul meu preferat și sacru, pentru că te voi întreba zilnic dacă îl știi și vreau să fiu sigur că vei cunoaște răspunsul corect. Imediat după ce vei fi declarat câștigător al alegerilor, vreau să te prezinți în fața mea îmbrăcat în uniformele de paj pe care ți le-am comandat. Învață a călări, pentru că vom cutreiera patria numai cu caii, precum voievozii noștri neclintiți în credința lor străbună. Ți-am pregătit un ponei strașnic și tânăr ca tine, care o ia la sfert de cheie. Purcede la exersarea privitului de jos în sus, chiar dacă natura, nedreaptă cum e ea uneori, m-a hărăzit să fiu mai puțin înalt decât tine. Te sfătuiesc să schimbi gărzile. Cele de acum nu sunt de încredere, nu au armele la vedere, nu au nici macete și sunt supuse occidentului. Am dat de știre căpitanului Potra să se întoarcă numaidecât în viitoarea cetate de scaun de la Izvorani. Generalul Theodoru s-a îngrijit personal să strângă o oaste bine antrenată și bine hrănită, care îl va aștepta la hotarele patriei. Cât timp mă vei sluji cu măreție și impecabilitate, vreau să mă asculți smerit, fără să-mi generezi nervi. Poartă-te ca un meșteșugar plin de sudoare, demnitate și onestitate. După ce voi cuceri lumea cu proiectul „Hrană, apă, energie”, vreau să te ung din nou șef de galerie. Repetă cântecele și adaptează-le, pentru că nu vei mai fi jupân la galeria României. Vei fi conducătorul galeriei lumii, a naționalei lumii. Nu în ultimul rând, am impresia că ne-am cam uitat gradele. Am impresia că te-a cam luat penisul târâș, ceea ce mă zdruncină profund în conștiință. O singură dată îți spun, n-am să mai repet: nu-mi fi obraznic și nici nu cuteza a te gândi să dormi în curtea voievozilor, chiar dacă ei sunt plecați. Sper să nu fiu nevoit să te învăâ lecția mojiciei și să te dau drept pildă deținuților de la Canalul Marea Caspică – Marea Neagră. Despre asta este vorba.