În afară de Ioan Vodă cel Cumplit, nici un alt domn al Moldovei n-a reuşit să moară despicat cu ajutorul a două cămile. Pe scara vitejiei, cruzimii şi inconştienţei el stă deasupra tuturor celor care s-au mulţumit cu un pumnal, o săgeată sau un pahar de otravă. Fiu al lui Ştefăniţă Vodă, Ioan şi-a început intrigile de tînăr. A încercat să-i smulgă domnia lui Lăpuşneanu, dar n-a avut destui tătari. Cînd a vrut să i-o smulgă lui Despot Vodă, n-a avut destui polonezi.
A avut, după aia, destui nemţi, dar n-au mai vrut turcii. Aşa că s-a refugiat la Constantinopol, iar de aici în Rhodos. În cei cîţiva ani de comerţ cu pietre preţioase s-a îmbogăţit aşa de tare, încît pe insulă începuseră să-i zică Bănosul din Rhodos. Cu o scrisoare plină de linguşeli, Ioan cîştigă bunăvoinţa politică a boierilor trădători. Cu o altă scrisoare, împachetată într-un cufăr cu nestemate, Ioan cîştigă şi curiozitatea sultanului. În contul lăzii, sultanul îi avansează şi o mică armată de jaf, pe care Ioan Vodă o orientează spre Suceava. Bogdan Lăpuşneanu, fiul lui Alexandru, îşi abandonează tronul cu puţin înainte ca cele două sute de săgeţi care-i erau destinate să se înfigă în spătar. Ioan Vodă se instalează în fruntea statului moldovenesc şi începe să-l modernizeze cu cele mai moderne mijloace de care dispune. E pentru prima dată în istorie cînd boierii sînt ochiţi cu archebuza, găuriţi cu tunul sau legaţi de butoiul cu pulbere. Nici nu trec doi ani şi clasa politică începe să regrete barda şi sabia lui Lăpuşneanu, care avea omenia să te execute după ospeţe, cînd aveai stomacul plin şi capul ameţit de băutură. Pe măsură ce politica internă lucra cu sîrg la supranumele „cel Cumplit“, în politica externă, Ioan şi-a folosit rezervele de viclenie ca să-i monteze pe polonezi şi pe turci într-o ură reciprocă prevestitoare de nimic bun. Roadele intrigilor sale n-au întîrziat să se arate într-o zi a anului 1574, la graniţa Moldovei, sub forma unei armate turceşti venite să-l pună domn, în locul lui, pe Petru Şchiopul. Presimţind că abia acum începe să-i strălucească destinul, Ioan Vodă cel Cumplit a început să rînjească înfiorător.