Mihnea Turcitul a urcat pe tronul Ţării Româneşti la vîrsta de 13 ani, cu ajutorul mamei sale, care a rugat un străjer să îl ridice. Pe mamă-sa o chema Ecaterina Salvaresso, dar mai înainte o chemase altfel. „Vino pînă la mine în cameră“, aşa o chemase Alexandru al II-lea Mircea, tatăl lui Mihnea, şi nici pînă în ziua de astăzi nu se ştie dacă ea s-a dus. În 1579, în al treilea an al primului său mandat, micuţul s-a confruntat cu o răzmeriţă a boierilor mehedinţeni.
La rîndul lor, boierii mehedinţeni s-au confruntat cu o decapitare în masă, pe care doamna Salvaresso a organizat-o apelînd la cei mai buni trădători ai momentului. Fiindcă au fost înregistrate cheltuieli mari cu organizarea, Mihnea a introdus birul numit „Găleata“. El consta în umplerea cu mărunţiş a unei căni. „Găleata“ vine probabil de la adaosul pe care şi-l punea cel trimis să încaseze birul propriu-zis. În 1583, lui Mihnea îi şuieră laţul pe la ureche, dar turcul trimis să-l conducă pe calea nemuririi s-a trezit atît de bogat, încît a recomandat exilul. La Tripoli, în Africa de Nord, era o climă care umplea de ridicol blănurile de samur ale Doamnei Salvaresso şi căciulile de jder ale copilului ei surghiunit. Cei doi au transpirat timp de doi ani, aşteptînd ca cele două sipete cu nestemate trimise la Murad al II-lea să nu ajungă la altcineva. În 1585, Mihnea e admis iar pe tronul Valahiei, dar are de dat atîţia bani, încît ia noi măsuri economice. Ca să mai ridice moralul populaţiei, el a denumit noile biruri „năpastele“ şi în scurtă vreme s-a văzut că alegerea numelui a fost inspirată. A urmat revoluţionarul an ’89, adică 1589. Atunci, Mihnea a fost mazilit pentru neplata şpăgilor, dar succesorul lui a murit în şase zile, otrăvit cu un pumnal de treizeci şi şase de ori. Aşa se face că fiul doamnei Salvaresso rămîne pe tron preţ de alte opt sipete cu dubloni de aur, adică pînă în 1591. Este anul celei de-a treia maziliri şi al exilului în Alep. Pe drum, văzînd că ienicerii şuşotesc pe la spate, executînd mişcări de antrenament cu iataganul, Mihnea înţelege că nu va vedea Alepul decît din vîrful unui par. Ideea de a trece la islam îi aparţine tot doamnei Salvaresso, care îmbrăţişează şi ea Coranul, fără să ştie, sărmana, ce trist e un harem pe dinăuntru.
