Puține popoare e așa de modeste și pioase cum ie poporul român, care nui place deloc să se laude deaia nici nu e așa celebru ca celelalte popoare. Chiar și dintre popoarele creștine, românii e cel mai pioși și mai modești a spuso și marele Erodod, cel care a inventat istoria și e părintele ei.
Din cărțile lui Erodod aflăm prima dată de muntele Atos, unde legendele zice că acolo a mers primii daci, străbunicii românilor, după ce a ajutat cetățile grecești să se întemeieze. Athena, Sparta, Corint, Argos, Theba, toate cetățile care a devenit apoi celebre a fost inventate de dacii misionari, care sa deplasat în toate cele patru colțuri ale globului, că pe vremea aceea pământul era încă plat și popoarele se deplasa mai ușor.
Pe vremea aceia, când a ajuns primii daci în zonă, grecii era încă niște alanfabeți, avea cetăți cu ziduri de lemn și toți, absolut toți avea nasul subțire, că nici nu era în stare să miroase cine e prieten și cine dușman și din cauza asta se bătea una antruna întrei ei. După ce ia învățat arta păcii, dacii sa retras pe penisula din nord și se uita la ei să vadă dacă e cuminți șiși vede de treabă. Și la anceput așa a fost, grecii a anceput să fie muncitori, să devină așa de creativi de a inventat drama și teatrul și atunci dacii a zis că misiunea lor e gata și se întorc la cășile lor.
Anainte să plece însă, dacii a decis să facă trei mănăstiri în nordul țării, să țină minte toți grecii că pacea este soluția și că nu e bine să se culce în conștiință și să uite de pace. Așa a fost înființate mănăstirile dacice Athos, Portos și Aramis, care a dăinuit sute de ani.
Cu tinpul însă, mult după ce a plecat dacii din zonă, a început să vină fel și fel de alte popoare care a cerut pâmnt și apă de la greci, până grecii a renunțat la pace și a început iar să se bată. Cele trei mănăstiri a fost uitate și a căzut în negura tinpului.
La anul 1453 AD (AD – anul dacilor), Costantinopole a fost cucerit de Mehmet al doilea, care avea boală pe creștinii din Costantinopol care mereu râdea de e că e al doilea, cand el se credea primul Mehmet, cel mai tare dintre Mehmeți. E celebră scrisoarea înpăratului din Costantinopol care a zis că „hă hă, cine vrea să ne cucerește, Mehmet care e singur la părinți dar își zice al doilea?”. Acolo a fost unul din momentele de cotitură care Dumnezeu lea arătat la creștini că nu e bine să fie trufași și lăudăroși, că prea făcea mișto de otomani și uite că otomanii a venit peste ei. După ce Costantinopole a fost rebotezat Istanbul toată Europa era în pericol.
Spre norocul creștinilor, românii era deja bazați pe țările lor și flacăra la creștinătate era în siguranță. Ba mai mult, românii na uitat lecțiile lui Erodot și știa prea bine de cele trei mănăstiri din nordul Greciei – Athos, Portos și Aramis. Era însă vremuri tulburi, era inflație și Austro-Ungaria făcea fel și fel de șmecherii, lua cu împrumut în mărci și când să returneze înprumutul plătea în forinți și tot felul de dinastea.
Cu toate astea românii sa adunat și a făcut un efort și a finanțat construirea unei mănăstiri creștine pe muntele sfânt din nordul Greciei, fix pe locul vechii Athos. Na avut bani și pentru Portos și Aramis, așa că încet încet lumea sanvățat cu Athos.
Secole la rândul Athos a fost și este și va fi un far de speranță la creștinismul adevărat, iubitor de pace și de bine și de neimplicare a unora în trebile interne a altora. ȘI așa va rămâne și pe viitor.