Demult, tare demult, pe vremea democrației populare, un folclorist colinda satele României socialiste în căutare de folclor tovărășesc și proletar. Ajunge el în primul sat, dă peste o babă și o roagă să-i spună care e cel mai frumos cîntec de-ar lor.
„Păi, care să fie, maică, iaca ăsta: Șapte văi și-o vale adîncă!“
Merge folcloristul în al doilea sat. Dă peste altă babă. „Mamaie, care e cel mai frumos cîntec al vostru?“
„Păi, care să fie, maică, iaca ăsta: Șapte văi și-o vale adîncă!“
Merge folcloristul în al treilea sat și dă peste a treia babă. Și pe asta o roagă să-i spună care e cel mai frumos cîntec al lor.
„Păi, care să fie, maică, iaca ăsta: Șapte văi și-o vale…“
Scos din minți, folcloristul dă cu mapa de pămînt și începe să urle:
„OPT! RĂSPUNSUL E OPT! ȘAPTE VĂI ȘI CU O VALE ADÎNCĂ FAC OPT! TRANSMITEȚI LA RAION CĂ EU, GRIGORE GHEBA, ÎMI BAG PICIOARELE ÎN EL DE FOLCLOR ȘI MĂ APUC DE CULEGERI DE MATEMATICĂ!“