Mergînd de sărbători în oraşul natal am avut surpriza să-l revăd pe unul dintre cerşetorii pe care îl ştiam de copil. De 20 de ani e neschimbat: vîrstă incertă, mai degrabă tînăr, scund, ţigănos, nişte incisivi din viplă à la Marilyn Manson şi aceleaşi haine rupte din anii ’90.
Pînă şi textul e acelaşi: „Îmi daţi şi mie 1.000 de lei?“, de pe vremea cînd 1.000 de lei erau bani serioşi, însă cum răspunsul invariabil este „nu“, revine mereu cu a doua întrebare: „Dar mîine îmi daţi?“. E de ajuns să-I spui „da“ şi zburdă fericit spre altă victimă. Trăim vremuri complicate, pînă şi cerşetorii au început să accepte plata eşalonată a datoriilor.