Caţavencii

JO și voie bună

Într-adevăr, Olimpiada e un spectacol. Nu numai ca show propriu-zis. E un bîlci planetar, unde sportul se definește – vorba compunerilor din liceu – între național și universal. Bunăoară, uitîndu-ne la fotbal (că atît ne duce mintea) am văzut cum Coreea de Sud elimină în sferturi, la unșpe metri, Marea Britanie. Da’ cum ar fi ca, peste cinci-șase cicluri olimpice, selecționata Coreei Unite să aibă de luptat cu Anglia, cu Scoția, cu Irlanda de Nord, ba chiar și cu Țara Galilor?

E doar unul dintre scenariile mai mult sau mai puțin plauzibile. Jocurile Olimpice, cu pacifismul lor bazat pe doctrina inevitabilei confruntări pentru medalii, sînt frumoase și paradoxale. Se mișcă între geopolitică și realitatea de la firul ierbii (apei, zgurii, podelei etc.). Agită enorme obsesii identitare și mărunte ambiții ale marilor performeri. Nu-i popor și nu-i sportiv adevărat ăla care nu participă la JO.

Din perspectiva asta, atît ca români, cît și ca chibiți ai fenomenului, sîntem în grafic astăzi, luni a.m. Minimum zece medalii am pronosticat? Ei bine, cam atîtea or să fie! Deci, d.p.d.v. al clasamentului, e lămurită: la mijloacele noastre, cvasi-precare, ăsta-i un prilej de joc și voie bună. De asemenea, se vede treaba că medaliații și medaliatele nu trădează fibra intimă, profundă, a neamului românesc.

Uneori, la greu, mai punem mîna pe pușcă sau pe sabie – ca să ne luăm aurul și argintul ce ni se cuvin.

Am învățat și judo – din vechime știm să ne folosim de forța adversarului.

Halterele, nu mai vorbim – sîntem deprinși cu greutățile.

Iar sportul nostru rege, mai bine zis sportul-regină, rămîne gimnastica – sărim bine peste orice și, dansînd permanent pe bîrnă, nu picăm chiar de tot la sol. Despre paralele, vă rugăm, nu întrebați. Rămîn mereu inegale. Chiar n-ai cum să faci o paralelă între mediul gimnastic românesc și ăla american.

Pînă cînd, la JO din 2052, se vor întîlni Moldovalahia cu California sau – mai știi? – Eurasia cu Nordamerica, noi tot vom fi alături de băieții și fetele noastre de aur, argint sau bronz. Bravo, măi! Hai România!

Exit mobile version