28 septembrie
Mama ei de Rusia, pardon, Mama Rusia, am fost mobilizat să iau parte la Operațiunea Specială din Ucraina care clar nu e război și pe care clar nu-l pierdem rușinos. Așa cum spunea și tovarășul comisar de la încorporare în timp ce îl întreba pe tata cu culoare vrea să fie Lada aia: „Nu te întreba ce-a făcut Putin pentru tine, întreabă-te ce poți să faci tu pentru Putin“. Nu știu alții cum sînt, dar eu, sub presiunea patriotică a momentului, chiar am făcut. Pe mine.
29 septembrie
Am primit noi uniforme. Scuză-mă, voiam să spun „noi am primit uniforme“. Știu că nu se cade să mă împăunez, dar tunicile astea cred că erau moartea gagicilor prin ’45 în Urziceniul ocupat.
30 septembrie
Azi ni s-a făcut prima zi de instrucție. Fără muniție, că nu mai avem, și fără arme, că și-așa ni le iau ucrainenii și ne bat cu ele. „Și-atunci ce facem?“, am întrebat noi. „Vă purtați ca niște profesioniști“, ne-a explicat tovarășul sergent. „Vă duceți pe front și, cînd atacă ucrainenii, vă uitați în direcția Kremlinului și spuneți așa, dezaprobator: «Aoleu, cine v-a murit aici înaintea noastră?».“
1 octombrie
Azi, într-un moment de slăbiciune, am încercat să mă predau. Am sunat la linia specială pusă la dispoziție de Ministerul de Operațiuni Speciale ucrainean și… „Bine ați venit în Ucraina! Welcome to Ukraine! Pentru predare apăsați tasta 1. Pentru Putin apăsați trăgaciul pînă cînd nenorocitul nu mai mișcă. Vă mulțumim că ați ales predarea. Momentan, toți operatorii noștri sînt ocupați. Vă rugăm, așteptați. Acest apel poate fi înregistrat de FSB. Continuarea apelului reprezintă acceptul dumneavoastră că Putin e un criminal de război.“
2 octombrie
Am stat ieri ca prostul în telefon toată ziua și nimic. Bine, înțeleg că sîntem mulți, dar chiar nu puteau și ucrainenii ăștia să mai angajeze niște operatori? Nenorociții nu înțeleg că la mijloc sînt viețile noastre? Mi se pare revoltător cît de puțin valorează viața unui om în țara asta. Parcă am fi în Rusia lui Putin.
3 octombrie
În dimineața asta, camarazii au făcut un concurs pentru cine găsește cea mai bună insultă. Nu pot să reproduc aici ce mi-au auzit urechile pentru că și în scris pe foaie mă tem de abuzul algoritmilor Facebook. Dar a fost ca în povestea aia cu Harap Alb și Împăratul Roșu: „Să se aducă 12 harabale cu p*le, 12 referiri la mațe-fripte și 12 guri pline cu vin. Din cel mai bun Moët!“. La final, însă, în loc să aleagă un cîștigător, tovarășul sergent a dat din cap și a zis: „Foarte bune toate variantele voastre, dar eu cred că armata noastră ar trebui să înceapă scrisoarea cu «Stimate președinte Vladimir Vladimirovici Putin»“.