Ziua 1, Anul Dubei
Jurnalule, am pățit azi un lucru foarte ciudat. Mai întîi au intrat peste mine în casă niște polițiști, mi-au pus cătușele, dar, în loc să înceapă să danseze erotic în timp ce-și smulg uniformele de pe ei, nenorociții m-au luat pe sus și m-au dus la bulău. Nu vreau să par genul care se plînge, dar după Vama Veche, uite că s-a stricat și Franța.
Ziua 2, Anul Dubei
Jurnalule, azi m-a vizitat avocatul meu. „Grégoire, ești o inspirație pentru Justiția franceză!“, a declamat el. „Știi cererea aia de eliberare pe care m-ai rugat s-o fac în numele tău?“ Da, normal c-o știu, de ce? A aprobat-o judecătorul? „Nu, și mai bine: inspirat de exemplul tău vibrant, judecătorul a făcut urinoterapie pe ea.“
Ziua 3, Anul Dubei
Jurnalule, nu-mi vine să cred ochilor: citesc rechizitoriul și văd că sînt acuzat de trafic de persoane, de viol, de răpire… Serios, este de-a dreptul incredibil ce scrie acolo! Păi, ori eu am o părere prea bună despre mine, ori Poliția franceză mă bănuiește de un început foarte agresiv de Alzheimer și încearcă să-mi cruțe sentimentele cu un rechizitoriu atît de subțire. Bine, îi înțeleg și pe ei, e destul de penibil să fii nevoit să-i spui cuiva că are Alzheimer, mai ales a 4.822-a oară.
Ziua 4, Anul Dubei
Jurnalule, nu vreau să par rasist, dar francezii ăștia par să nu priceapă românește că trebuie să mă elibereze de urgență. Poate e din cauza imigranților atît de numeroși. Poate e din cauză că judecătorii lor n-au luptat destul pentru privilegii și pensii speciale. În orice caz, voi profita de sezon și voi evada. Am ordonat adepților mei să-mi aducă un costum roșu, se prind ei de care, e foarte cunoscut, chiar și prin părțile astea de occidentali decadenți care n-au tradițiile noastre românești.
Ziua 5, Anul Dubei
Titlu mare în Paris Match: „Guru Bivolaru a încercat să evadeze deghizat în uniforma gărzii de la Palatul Buckingham“.