10 februarie
Dragă jurnalule, am o mare problemă. Am uitat unde mi-am pus jurnalul meu cu însemnări zilnice. Așa că n-o să scriu azi, pentru că n-am unde.
11 februarie
Ce distrat sunt! Mi-am găsit jurnalul. Era chiar la mine pe birou și scrisesem în el în tot acest timp. Mă rog, mă simt cam jenat, dar asta e, o să-mi treacă. Mai ales că oricum o să uit de toată întâmplarea. Cel mai probabil în următoarele cinci minute.
12 februarie
Am primit informații care spun că Putin va invada Ucraina. „E totul strict secret, sunt culese de oamenii noștri de pe teren, dacă facem publice acest informații s-ar putea să-i dăm de gol, să le stricăm acoperirea“, mi-a spus consilierul meu. Din păcate, știam ce se va întâmpla dacă păstrez secretul: aș fi uitat imediat de aceste vești. Așa că le-am făcut publice, ca să fiu sigur că, fiind preluate de presă, o să am de unde să mi le amintesc.
13 febuarie
Am vorbit la telefon aseară cu Putin timp de o oră și două minute. Din păcate, nu ne-am putut pune de acord.
– Închide tu primul!
– Ba închide tu.
– Ba tu, nebunaticule!
– Ba tu să închizi primul, pentru că eu n-o să închid.
– Închide tu primul. N-o să renunț eu de bunăvoie a-mi clăti urechile cu vocea asta guturală de fost spion sovietic, care dansează atât de frumos cu consoanele celei mai melodioase limbi slave de pe acest pământ.
14 februarie
Azi voiam să vorbesc iar cu Putin, dar mi-am dat seama că e Valentine’s Day și am renunțat. Poate că de Ziua Îndrăgostiților vrea și omul să petreacă, așa cum se cuvinte, împreună cu propria imagine, pe care e clar că o iubește atât de mult.
O să-l sun mâine și o să-l întreb chiar așa:
– Vladimir, dar, în fond, de ce atâta zarvă între noi? De ce ne certăm noi, de ce suntem la cuțite?
Nu, serios, nu e o întrebare retorică. Chiar am uitat de la ce a-nceput totul? Oare e vorba de țara aia pe care o conduce el, unde e el președinte? Îmi scapă numele, dar știți la care mă refer.