6 octombrie
Sunt un tip matinal și tipicar, așa că-n fiecare dimineață, la ora șase, mă duc în bucătărie și-mi ung o felie de pâine cu ulei de motor, ca să am energie pentru toată ziua. Doar că azi-dimineață, ce să vezi? Deschid dulapul și ia uleiul de motor de unde nu-i!
–Carmen! am țipat cât să se audă în toate casele pe care le deținem.
–Da, dragă, nu mai urla așa, că aici sunt.
–Carmen, ce s-a întâmplat cu uleiul meu de motor? S-a întâmplat ce cred eu că s-a întâmplat?
Carmen a dat din cap că da.
–Știam eu! Deci și pe ăsta mi l-a furat PSD-ul. Carmen, pregătește-mi repede un discurs în limba engleză! Vreau să mătur cu ei prin Parlamentul European. Și nu doar atât. După ce mătur pe jos cu pesediștii, o să și dezinfectez, pentru că așa se face pe timp de pandemie.
8 octombrie
Uneori mă gândesc că ar trebui să declar iar starea de urgență. O singură chestie mă oprește. După cum știi, dragă jurnalule, eu sunt omul faptelor, nu al vorbelor. Nu-mi place să declar. Aș prefera să trec direct la fapte. Da, așa o să fac. O să trecem la starea de urgență fără să o fi declarat eu, în prealabil. Românii sunt deștepți, se prind și singuri. Doar celor care protestează împotriva botniței trebuie să le zică cineva.
9 octombrie
Gata, am închis și păcănelele. I-am adunat ieri pe toți operatorii din domeniu și am jucat șeptică pe porunci până când am tranșat subiectul. Fraierii! Ei habar n-aveau că, robot fiind, pot să număr cărțile. Mă rog, până la urmă am câștigat datorită norocului. N-am mai numărat cărțile pentru că mi-a fost lene. Lenea e un sentiment măreț, dragă jurnalule. Din câte-mi dau seama, sunt primul robot din lume pe care-l domină lenea. E și asta o performanță. I-aș chema pe cei de la Cartea Recordurilor să-mi omologheze recordul dacă nu mi s-ar părea așa o corvoadă să sun după ei.