13 octombrie
Dragă jurnalule, ziua mea n-a început deloc bine. M-a sunat azi medicul să mă anunțe că trebuie să mă testez. „Iar?“, m-am mirat eu. „Domnule doctor, cu tot respectul, dar eu încă un test Turing nu fac. Și-așa pe primul l-am trecut la limită. De ce să mă expun unui risc inutil? În ziua de azi, ori ești precaut, ori ești prost.“ Doctorul mi-a explicat însă că nu era vorba de un test Turing, ci de un test COVID. „Păi, testul ăsta e și mai absurd“, i-am zis, pufnind în ceea ce ar putea fi aproximat ca un hohot plin de sfidare. „Ca robot, nu pot contracta un virus de om luat de la un pangolin care l-a luat de la un liliac“, i-am explicat. Până la urmă, am făcut testul și am ieșit negativ, exact ca perspectivele economice ale României. Da, mi-am făcut un test rapid, care-ți dă rezultatul în trei zile.
14 octombrie
Mi-am cumpărat o mașină de golf de la un samsar. Cică i-a aparținut înainte unei pensionare din Germania, care mergea cu ea duminica la golf, pentru că – nu-i așa? – golful e un sport accesibil, care poate fi practicat la orice vârstă, mai puțin atunci când ești tânăr și în putere, pentru că te omoară de plictiseală.
15 octombrie
Mi-ar plăcea ca într-o zi să merg și eu în spațiu, ca turist. Da, mi-ar plăcea să ajung pe orbită, să-mi pun un costum de cosmonaut și să mă plimb prin vid în exteriorul stației spațiale. Oare dacă taci din gură și nu te aude nimeni, se mai poate spune că taci din gură? Iată o întrebare filosofică la care n-am un răspuns. Și chiar dacă aș avea, nu l-aș spune, pentru că nu-mi place să vorbesc.
16 octombrie
Abia aștept să se termine totul și să pot să mă văd iar cu alți oameni. Nu mă refer la pandemie, ci la criza politică. Cât timp e criza asta cu Cîțu, mi-e jenă să mă mai întâlnesc cu românii. Știu, e vina mea, dar nu sunt singurul vinovat. Mai e și vina poporului, că m-a votat.