15 aprilie
Doamna Geta de la garderobă a bombănit ceva despre ordonanțele militare și pe urmă a întins mîna ca să-mi ia geaca. Normal că nu i-am dat-o. Ce, eu sînt prost? Ce, eu nu știu că o să se răzbune pe mine și o să mi-o strice? Nu renunț eu la geaca asta chiar așa de ușor. De fapt, nu renunț, punct. O s-o țin pe mine în timp ce fac declarații de presă indiferent cît de cald e afară. O să port geaca pe mine pînă cînd mănînc cireșe din buzunar. Și ce dacă transpir? E foarte bine că transpir. Dacă transpir înseamnă că n-am febră și coronavirus. De ce să dau bani pe termometru cînd pot să-mi măsor temperatura cu geaca?
21 aprilie
Bogdan, tînărul care traduce în limbajul semnelor, m-a întrebat care e secretul gecii mele. Sincer să fiu, întrebarea asta m-a pus pe gînduri. Oare chiar are geaca mea un secret? Nu mi se pare normal să aibă secrete față de mine. Adică eu de-aia am dat pe ea un sac de bani, ca să-mi ascundă lucruri?
23 aprilie
Am întrebat-o pe geacă ce secret are, dar nu mi-a zis. A continuat să atîrne în cuier, cu mînecile inerte, ca un bombardier bătut în arestul Secției 24. Poate că nu știe românește. Da, sigur nu știe românește. Am cumpărat-o din bazarul de la Istanbul, de ce ar ști? Poate că mai bine îl rog pe Bogdan să îi pună cîteva întrebări în limbajul semnelor.
27 aprilie
Am aflat! Credea zdranța că poate să ascundă ceva de mine? Nimeni nu reușește să-l ducă de nas pe Marcel Vela! Am depistat imediat ce secret are geaca. Am căutat-o pe la toate cusăturile și am găsit în cele din urmă o etichetă mică de tot unde scrie că provine din China. Aha, deci! Tocmai din primul focar al pandemiei de coronavirus. O coincidență? Nu prea cred. Acum rămîne doar să aflu dacă a fost făcută de om într-o fabrică de textile sau provine de la un animal, cum mi-a zis vînzătorul, care mi-a garantat că e din piele de vacă.