28 februarie
Dragă jurnalule, e groasă. Stai, băi, nu e o referință cultural obscură la rîvna BOR de-a ține în brațe pe toți turnătorii la Securitate. Nu, nici pe toți antivaxxerii. Nu, nici pe restul de patrioți adevărați care promovează idei luminate ca primele trei zile ale Genezei, că soarele a fost făcut într-a patra. Nu, vreau să spun că s-a adunat Sfîntul Sinod să hotărască lucruri. Da, jurnalule, știu ce-o să spui, să am încredere în Dumnezeu, că, vorba aia, corb la corb nu-și scoate ochii. De acord, dar să nu uităm că a greși e omenește…
29 februarie
Jurnalule, s-a terminat jmekeria. Sfîntul Sinod mi-a dat dojană scrisă. Îți dai tu seama ce înseamnă asta, jurnalule? Exact, că pot să mă șterg cu ea. Da, de păcate, nu mai insista atîta, nu e ca și cum s-ar înțelege altceva.
1 martie
Dragă jurnalule, vine primăvara și încep să simt că trăiesc. Aș vrea să semăn în jurul meu numai pace și armonie. Uite, idee: o să-i dau un mărțișor lui Bănescu. De fapt, ce zic eu unul, o să-i dau trei, după pildă Sfintei Treimi și a Mîntuitorului: unu’ în dreapta, unu’ în stînga și unu’ în ambele picioare. Eventual, culeg și ceva plante să-i fac o coroniță.
2 martie
Jurnalule, am citit dojana de la băieții ăia. Frate, era să-mi iau perversa literară ca pe Tg. Ocna. Nu zic că e ceva greșit să scrii azi ca pe vremea cînd „boaite fățarnice“ era un neologism la modă, dar era să mor de rîs citind un asemenea text. Probabil că așa încercau să mă asasineze subtil. Dacă Dumnezeu ar exista, probabil că azi ar fi fost Team Teodosie. Da, TT, ca Audi, deși eu, personal, prefer BMW.
3 martie
Jurnalule, pari nedumerit de vorbele mele de ieri. Cum, eu, unul din cele mai eminente capete ale Bisericii – te rog, fără miștouri legate de balaur sau hidră, da? –, să n-am credință în existența lui Dumnezeu? Eu aș zice altfel: slavă Domnului că nu există, pentru că, dacă exista, făcea Atotputernicul atotscurta la mînă dînd cu trăsnete cînd trecea deasupra țării ăsteia.