Caţavencii

Jurnalul unui om nemulțumit

23 august

De la o vreme, nu-mi convine nimic. Mi se pare că toți oamenii din jurul meu sunt proști și că numai eu sunt deștept. Nu e de mirare că societatea a decăzut și că am ajuns să avem un prim-ministru care nu știe să lege două cuvinte. Indiferent cum le-ar lega, cuvintele se dezleagă imediat, de nu mai înțelegi nimic din ce-a vrut să spună prim-ministrul.

Deși mai e o variantă: poate că nu a vrut să spună nimic. Poate că, mereu când deschide gura, încearcă să transmită un mesaj simplu: Oameni buni, n-am nimic de zis, dar trebuie cumva să umplu timpul ăsta alocat. Așadar, luați niște epitete și conjuncții și potriviți-le voi cum vă place, că oricum n-o să iasă nimic cu sens din ele.

24 august

E prea cald. Nu mai suport canicula. Oare pe lumea cealaltă o să fie la fel de cald? Se zice că, atunci când mori, nu iei nimic cu tine, dar eu aș vrea să-mi iau aerul condiționat. Și eventual un muncitor care să mi-l instaleze. Poate că ar trebui să șterg însemnarea asta. N-o să dea bine în ochii Poliției, când se va ancheta moartea muncitorului.

26 august

Prețurile au luat-o razna. Poate că ar trebui internate cu forța la nebuni. Însă toată lumea știe că sistemul nostru de sănătate e la pământ. Ca să nu mai spun că-n România bolile psihice sunt ignorate complet, deci nu poți avea pretenții că prețurile care au luat-o razna vor primi tratamentul de care au nevoie. Aș propune să le internăm la o clinică din Germania, dar s-ar putea să coste cam mult. Și acolo au luat-o razna prețurile.

27 august

Se pare că la iarnă vom îngheța în case. Vom sta numai la 17 grade. Oare nu s-ar putea face ceva ca să înghețăm încă de pe acum, din luna august? Am dat aerul condiționat la 17 grade și m-a rupt factura de curent.

Exit mobile version