Sunt năucitoare raporturile dintre oraşe. Adică modul cum un locuitor dintr-un oraş de-o anumită mărime percepe ritmul vieţii dintr-un oraş mai mare (sau mai mic). Pentru locuitorii oraşului mic, viaţa oraşului (mai) mare e caracterizată de „scumpete“ şi „nebunie“. În cazul invers, cei din oraşul mare vor spune despre oraşul (mai) mic că e „plicticos“ şi „mâncat de sărăcie“.
Nu mă crezi, bucureştene? Stai de vorbă cu un londonez şi-o să vezi cum i-o trage Bucureştiului tău: „Un oraş continental de provincie, adormit, cenuşiu şi sărăcuţ“. Stai de vorbă cu un sibian şi-o să auzi: „Bucureşti?! Ţigănie, agitaţie disperată şi opulenţă de prost-gust, ca să nu mai vorbim de preţuri!“.
Cu aceste date ale problemei, trebuie spus că Sibiul are, în ochii bucureştenilor, o poziţie aparte: nu-i „adormit“, ci „melancolic“. O concesie mai mare nu poate face un capitalist. Când o face şi pe-asta. Pentru Sibiu, o face întotdeauna.
În ceea ce ne priveşte, după ce ne-am melancolizat o zi întreagă prin Oraşul Vechi, prin Brukenthal şi pe la Astra, am eşuat la Butoiul de Aur, undeva sub Piaţa Huet, la limita dintre oraşul de sus şi cel de jos. Uşa e monumentală, holul e meschin, restaurantul e superb. Se poate spune că aduce cumva cu berăria Carul cu Bere din Bucureşti, cu două diferenţe: clădirea e cu 500 de ani mai veche, iar „unitatea“ are de patru ori mai puţini clienţi (avantaj clar, că au timp chelnerii să-şi facă meseria ca lumea).
Dacă am fi ştiut dinainte unde mergem, sunam să le dăm comanda de morun la grătar (o specialitate a locului, că Cibinul viermuieşte de sturioni); aşa, ne-am mulţumit cu nişte muşchi de vită (medieval!) şi-o tochitură cu mămăligă, ambele foarte bune, dar la preţuri cu totul capitaliste. Recomandarea noastră e pentru băutură: au o grămadă de vinuri, toate româneşti, dar nu le-am gustat. Am mers pe bere slovacă, Topvar îi zice, o minunăţie (cehii să mai tacă din gură! Se ţin mândri degeaba, că bere fac şi alţii. Şi mai ieftină).
Am plecat de la Butoiul de Aur mult mai puţin melancolici decât la venire. Şi Sibiul era un oraş mai vesel. Din păcate, se cam clătina, afurisitul.