Sunt întrebat de ce ”recomand” tot felul de destinații no-name, în loc să trimit oamenii în locuri frumoase (sublinierea aparține interlocutoarei mele – o tâmpită!). Explicația-i simplă: nu mă atrag cu nimic locurile care viermuiesc de turiști români (sau ruși, tot aceeași ciorbă). Antalya și Halkidiki nu-s de-aici – mai bine căutați-le la agenții și cumpărați-le cu banii jos. Merită. Mai bine să mergi în Antalya decât să dai în cap pe stradă!
Pe de altă parte, Orașul (orice oraș) nu este pietrele din care-i el făcut. Orașul este oamenii (sic!). Iar pe oamenii ăștia, patrioții locali, îi găsești pe net și îți dai întâlnire la bere, într-un loc fain pe care ei îl aleg, că tu n-ai de unde să-l știi. În cazul ăsta, orașul a fost Gdańsk, sfârșitul periplului meu polon, iar locul a fost principala lor strasse, căreia ei îi zic ”ulița” și mai nu știu cum, că am uitat. În orice caz e foarte centrală și face parte dintr-un fel de Centru Vechi desfășurat pe lung, pe care localnicii l-au poreclit cu mândrie Trakt Królewski (”Calea Regală”, nici mai mult, nici mai puțin!).
Un singur lucru am vizitat în Gdańsk: Curtea lui Artus. Vă spun cinstit că n-am înțeles ce-i curtea asta, că muzeu nu e, castel nu, ”curte” nici atât. Pare un fel de sală de conferință corcită cu un depozit de mărfuri, dar fără mărfuri; am aflat ulterior că acolo se strângeau negustorii orașului, pe vremurile de glorie ale comerțului baltic.
”Era o proto-bursă”, mi-au explicat noii mei prieteni. ”Ziua făceau acolo afaceri, seara se îmbătau și se luau la bătaie. După aia le păreau rău, se duceau la biserică și făceau donații grase, că aveau de unde: atunci, Gdańsk-ul era și port maritim, și port fluvial, iar în sus pe Vistula puteau naviga până la Varșovia. Aici se făceau bani grei!”. După câteva întrebări, aflu că tipul cu care povesteam nu era blogger sau broker, ci ofițer de marină. D-ăla pe bune, nu ca Băse! L-am întrebat despre flota lor militară. Mi-a răspuns imediat: ”Și noi avem tot două fregate recondiționate și un submarin rusesc vechi, ca și voi. Doar că al nostru e funcțional; al vostru e pe tușă de vreo 15 ani, de când i s-au descărcat bateriile”.