Nemulțumiți din cauza blocării exporturilor de oi și capre vii, pe care o pun pe seama felului în care ANSVSA a gestionat reapariția pestei micilor rumegătoare, ciobanii din toată țara au sosit la București să protesteze.
În urma unui focar descoperit în județul Mureș, Comisia Europeană a interzis exportul din România către alte state UE sau către țări din afara Uniunii până la 31 decembrie 2026. Motivarea a fost că nu există suficiente informații despre originea focarului și că riscul de răspândire este mare. Interdicția privește animalele vii, nu toată carnea de oaie și toate produsele lactate.
Pe „Grupul Ciobanilor” și „Grupul ciobanilor adevărați”, două pagini de Facebook foarte populare și în afara breslei, s-a anunțat că la protest urmau să vină în jur de cinci mii de baci. Au fost mai puțini, dar spectaculoși. Am ajuns odată cu ei în Piața Victoriei. Semnale pentru un protest fără ciomege, bulane și talăngi în cap nu prea erau, mai ales că s-a început prost în fața sediului ANSVSA din Piața Presei Libere, unde s-a dat cu gaze.
Spre strada Paris, dispozitivele de jandarmi erau pe poziție și erau multe, ca la mitingurile serioase. Mașini de intervenție, scuturi, măști, căști. În mijlocul pieței, protestatarilor li s-a amenajat un țarc mare. Doar că această idee nu a fost gustată de participanți. Să bagi ciobanii în țarc e semn de aroganță și sfidare. Așa că acel spațiu a rămas liber, iar bulevardul Kiseleff s-a blocat. Un pâlc de păstori s-a așezat pe carosabil, spre nemulțumirea jandarmilor. Tensiunea creștea. Din experiența mea la proteste, aș fi pariat pe o ciufuleală rapidă, încă din prima oră. Greșit.
A fost de departe una dintre cele mai civilizate manifestări de nemulțumire pe care le-am văzut în fața Guvernului. Cinci clase peste orice miting suveranist, începând de la scandări până la ordine și disciplină. Acei oameni ale căror dovezi de muncă se văd pe chipurile și trupurile lor au venit la București cu supărări și revendicări clare. Spre deosebire de bezmeticii lui Georgescu și Simion, ciobanii n-au timp de desene animate și citate cretine. După ținută și port, ei sunt adevărații daci, cu mițoase, bote, talăngi, fluiere, cu brațe groase, cefe late, arse de soare, spinări mari, obișnuite să care, mers apăsat, nu maciupicii urbani care umblă cu steaguri din lup după ei și se îmbracă în ii și cămeșe populare luate din Dragonul Roșu. Am tras cu urechea, i-am auzit vorbind între ei. Cu siguranță, la vot, cea mai mare parte a lor va pune ștampila ca stegarul sau ca maimuțoii treziți în conștiință pe canapea. Dar pe acești oameni îi înțelegi și poți să-i asculți. Nu vorbesc prețios, nu folosesc multe cuvinte, dar transmit ceva.
Printre ei, cu sacoșe mari, umblau vânătorii de PET-uri. Sensibili la munca fizică, ciobanii îi chemau și le dădeau sticlele goale, bucuroși că îi pot ajuta cumva să câștige un ban. Nu am văzut nimic aruncat aiurea pe jos, coșurile de gunoi fiind luate foarte în serios. Au trecut prin fața lor gay, tatuați, belciugați, ciudați, desen-animați, fete cu fuste scurte, hipsteri. O fluierătură sau vreo jignire n-am auzit. De la oameni veniți de prin munți și văi, cu tricouri Armani, CK, Vans și DG pe sub mițoase, mă așteptam la ieșiri cel puțin la fel de sălbatice ca la protestele suveraniștilor urbani. M-am înșelat din nou.
Pe cât de fioroși și aspri la arătare sunt, oierii noștri au oferit ieri o lecție de civilizație la care fanaticii lui Simion, Șoșoacă sau CG nu pot aspira, pentru că le lipsește organul muncii și bunul-simț al omului preocupat să nu stea. Până la ora 17:00, ora la care protestul trebuia să se încheie, mici pâlcuri de agitatori au încercat să deturneze manifestația. Din fericire, nu au reușit. La un moment dat, undeva la marginea mulțimii, a apărut Makaveli cu un căruț de supermarket plin cu baxuri cu apă. Le-a lăsat discret și a tăiat-o. Câte un dobitoc încins de soare se mai oprea să ragă și să agite o icoană spre Palatul Victoria. Ici-colo mai vedeai tiktokeri care făceau live-uri și încercau să scoată nebunii din casă. Ciobanii și-au văzut de treabă. Or fi uneori naivi, nu foarte educați, dar am văzut la ei o formă de suveranism care nu m-a deranjat deloc. Bravo, domnilor ciobani!