„Nu cred că soluţia să-l baţi pe Pinalti e să furi mai mult decît el. Trebuie să cîştigăm corect, cinstit“, a zis Victor Ponta după ce, la Piatra Neamţ, sacoşele PDL au învins găleţile USL. Declaraţia e gravă. Se povesteşte că, la auzul ei, Octav Cozmîncă a vomitat pe un trecător. Viorel Hrebenciuc s-a făcut livid, a dus mîna la inimă şi a scos de acolo portofelul, pe care l-a aruncat apoi, cu o înjurătură, într-un cerşetor.
În ceea ce-l priveşte pe Miron Mitrea, artizanul telefoanelor otrăvite, cică el şi-a comandat, pe fond nervos, un Ferrari. Martori oculari au relatat că, în timp ce Victor Ponta spunea ce spunea, pe lîngă gropile lui Nicolae Ceauşescu, Emil Bodnăraş, Ana Pauker şi Silviu Brucan pămîntul s-a vălurit deodată, ca şi cînd cineva – nu se ştie cine – s-ar fi răsucit în mormînt.
Vorbele nemaiauzite ale Cîrlanului nu numai că au întinat sfintele idealuri ale unei găşti de hoţi, dar au jignit pînă în străfunduri, pînă la substanţa comunistă, cominternistă, socialistă şi apoi fesenistă, fibra de bază a ceea ce astăzi se mişcă şi umblă sub numele de PSD. Ca să ajungi politician, primul lucru pe care trebuie să-l înveţi e că alegerile se fură. Ca să ajungi pesedist, trebuie să ştii asta încă din leagăn. Ca să ajungă Victor Ponta în Parlament, strămoşii lui politici au trădat, au jefuit, au minţit, au dat în cap, au deposedat de proprietăţi, au pornit războaie, au falsificat istoria, au condamnat oameni la închisoare, i-au lichidat, dar, mai des decît orice, au furat la alegeri. Au furat la alegerile din ’46, la alea din anii ’50, ’60, ’70 şi ’80, au furat apoi la alegerile din ’90, din ’92, din ’96, din 2000, din 2004, din 2008, din 2009 şi, dacă se va găsi destul respect pentru tradiţia partidului, vor fura şi de acum înainte. Au furat chiar şi cînd au pierdut, au furat chiar şi cînd au furat ceilalţi mai bine, au furat necontenit, într-un soi de cult eroic al furtului, într-un idealism penal, îmbogăţit, mai ceva ca uraniul, cu opt decenii de hoţie. Peste toată această istorie organică vine Ponta, un băieţel cu vocea în formare, şi zice că vrea să facă pişu. Dacă nu i-ar veni peste mînă şi dacă nu i s-ar face milă de tinereţea lui, Gheorghiu-Dej l-ar împuşca pe loc.