Am un pic de claustrofobie. Totuși, merg cu liftul și nu intru (prea tare) la idei dacă se oprește colivia între etaje. Acum cîteva zile am pățit-o, cînd să-mi scot cățeaua la plimbare. Nici nu pornise bine liftul că s-a oprit între etaje. Papi, calmă! De multe ori o apucă lătratul din orice. Eu, mascat, dar fără telefon. De obicei e invers. Liftul coborîse cam o jumătate de metru. Împing în ușa etajului. Nu s-a înduplecat. Ciocănesc în ea de mai multe ori. Papi începe să mîrîie la ușă. Dar dacă vede ea că nu se deschide, tace. Găsesc soneria de alarmă printre celelalte butoane. Apăs pe ea, de control. Sună! Altă viață. Dar trec vreo cinci minute și n-aud pe nimeni.
Papi se uita curioasă la mine. Nu știu cum rîd cîinii, dar poate că îi venea să rîdă. Pînă la urmă, iese un vecin de etaj din apartament și întreabă ce e. Îi spun. Și îi dictez numărul de la deranjamente pe care l-am citit pe o hîrtie lipită deasupra butoanelor. N-am mai sunat, că a sunat el la deranjamente.
După încă cinci minute aud alte două voci de bărbați. Ia uite ce repede au venit deranjamentele! Unul dintre ei îmi spune să caut o rotiță în spațiul dintre lift și casa lui de beton. N-am găsit-o. Celălalt îmi spune să aștept nițel, să-și aducă sculele. Papi tăcea, ca și cum n-ar fi vrut să-i sperie. Are un lătrat gros, încît dacă n-o vezi poți să-ți închipui că e ditamai dulăul. De fapt, e o cățea de mic litraj.
Meșterii se canoneau cu ușa, cel cu rotița insistă s-o mai caut. Am căutat-o, tot n-aveam ce face. Rotița n-apăruse între timp. Îi întreb pe cei doi dacă chiar erau de la deranjamente. Nu! Amenajau la un apartament la etajul trei. Le-am mulțumit pentru bunăvoință. Aveau și ei nevoie de lift! Să ia niște saci de la parter. Așadar ei bocăneau și sfredeleau în apartamentul de deasupra… Cînd mă gîndeam că nu le ajungea bunăvoința sau interesul, se deschide ușa.
În casă, Papi sare cîte un metru în înălțime. Îi zic să iasă. Stătea în fund și se uita la mine. Și cînd merge liftul, mă așteaptă să vadă ce fac. Mă extrag din lift. Cățeaua latră, sare din colivie și dă veselă din coadă. Le mulțumesc celor doi care începuseră să se scarpine în cap. Închiseseră ușa și apăsaseră pe buton, dar liftul îi ignorase.
Pe stradă, în spatele blocului, face Papi o baltă respectabilă. În lift se jenase. Am plimbat-o o oră, pe ceas. Am lăsat-o să fugărească pisicile fără stăpîn și să se miroasă cu cîinii vecinilor. Cînd ne-am întors în bloc, un tip de la deranjamente striga la unul de la ultimul etaj: „Mai încearcă!”. O fi Papi tare de bășica udului, dar să fi stat o oră și-un sfert în lift? La etajul trei, meșterii s-au apucat de bocănit, cînd m-am așezat și eu la computer. Le-am urat în gînd spor la treabă. Cățeaua, nerecunoscătoare, a început să-i latre.