Lunea trecută, după ce Dragnea a mai zis ceva despre Iohannis și statul paralel, DNA i-a chemat la audieri pe secretarul lui Dragnea și pe ministrul PSD al Mediului de Afaceri. Au apărut oamenii la televizor, și-au arătat zîmbetul strîmb și no comment-ul cu voce pierită, și au luat calea insomniilor, a depresiei și a socotelilor avocățești. Marți, însă, într-o tăcere specifică ambuscadei, DNA a făcut cerere de redeschidere a unui fost dosar al lui Dragnea, vechi de cîțiva ani, care fusese soluționat de procurorii DNA cu NUP.
Liviu Dragnea, se vede treaba, se potcovește cu dosare și cînd faptele, după cum spun procurorii, nu există. Procurorii, animați de spiritul dreptății, caută peste tot, scotocesc pînă și în propriile lor sentințe. Cînd dosarele noi nu avansează destul de repede, sînt aduse în discuție dosarele vechi, soluționate deja.
Dragnea și PSD au fost puși la DNA pe fast forward în momentul în care Guvernul Cioloș al președintelui Iohannis s-a dovedit a fi o soluție politică prostească. Din acel moment, asaltul judiciar asupra „ciumei roșii” a devenit ocupația de bază a cîmpului tactic. Cînd condamnarea în dosarul Referendumul n-a fost suficientă pentru ca Iohannis și dreapta să cîștige alegerile, DNA a deschis dosarul Bombonica. A deschis apoi dosarul Belina și dosarul Teldrum, le-a deschis dosar lui Sevil Shhaideh și Rovanei Plumb pentru acte semnate în guvern, a deschis dosar guvernului PSD și miniștrilor PSD pentru faptul că au guvernat (au dat Ordonanța 13), a vrut să decapeze miniștri și premieri, a trimis-o în judecată pe Shhaideh și altele. Cînd DNA a intrat în conflict cu Constituția, a venit rîndul DIICOT s-o ancheteze pe Dăncilă pentru înaltă trădare. În patru ani, și în special în ultimii doi, o anumită parte a procurorilor s-a năpustit cu turbare asupra inamicilor Dragnea și PSD, cîștigătorii alegerilor.
În aceeași perioadă, fostului președinte Băsescu, asupra căruia planau mari certitudini penale (de la „Flota” la casa din Mihăileanu și la șpaga cu terenuri de la Cășuneanu), demonstrate de presă la milimetru, i-au fost închise toate posibilitățile de a ajunge la bulău. La fel, în aceeași perioadă, actualului președinte Iohannis, care putea fi acuzat nu numai în procesul cu incompatibilitatea, dar putea să facă, împreună cu soția, obiectul unui proces solid de fals și uz de fals, i s-a iertat tot. Nici măcar neplata datoriilor la stat (cele 320.000 de euro din închirierea unui bun dobîndit prin fals) n-a stîrnit atenția unui procuror.
Faptele arată că, dincolo de detaliile judiciare, DNA ține cu președinții. Apără infracțiunile comise de președinți și încearcă să-i bage la pușcărie pe cîștigătorii alegerilor. Exemple sînt mii. Exemple că aceste dosare sînt acțiuni politice, și nu rule of law, sînt sute: sute de achitări pe bandă rulantă.
E de așteptat ca această patologie politică ce a lovit corpul magistraților să ducă la forme sociale monstruoase. Populația îi urăște pe cei pe care DNA îi demonizează, dar memoria prezentului e scurtă. Viitorul îi va duce la spînzurătoare și pe ceilalți. Practic, pe toți ceilalți. Iar la final, toată lumea va urî pe toată lumea.