Nu am ajuns în India, aşa cum vă promiteam în urmă cu o săptâmînă, dar am dat o fugă pînă la Londra, oraşul în care trăiesc 248.000 de indieni, dintre care unul vinde madlene franţuzeşti vizavi de Big Ben, în imediata vecinătate a unor cerşetori români. Globalizare, frate! În fine, motivul pentru care am ajuns la Londra a fost finala celei de-a şasea ediţii a concursului Chevrolet adresat studenţilor din facultăţile de arte, intitulat sugestiv, ca un adolescent cu coşuri pe faţă, Young Creative Chevrolet.
Cu această ocazie am făcut un tur de forţă al capitalei Regatului Unit în doar cîteva ore. Am început, fancy, cu o expoziţie de mobilier futuristic şi canapele în trend la Superbrands Venue din cadrul London Design Festival. După ce am fotografiat suficiente englezoaice decoltate, ca să am ce arăta colegilor de redacţie, am luat-o din loc în direcţia Battersea Power Station, o staţie de electricitate dezafectată, cu interioare Art Déco, care bate la fundu’΄ gol orice casă de fiţe din zona Domenii.
Practic, locul în care s-a desfăşurat festivitatea de premiere a concursului şi care ar da transpiraţii reci în regiunea lombară fiecărui hipster cu skinny jeans. Clădirea a apărut pe coperta albumului Animals al celor de la Pink Floyd, în cîteva secvenţe din Batman: The Dark Knight sau în Sabotage al lui Hitchcock. Deci neapărat de bifat un party la The Boiler House, clubul din interiorul Battersea Power Station, pe Kirtling nr. 188. Am servit un mizilic preparat de Jamie Oliver, am bîţîit pe ritmurile alternative ale lui Bluey Robinson şi am dat uşurel din cap pe muzica pusă de DJ T. Încălzirea pentru a doua zi, cînd am bifat din mers magazinul de suveniruri al FC Chelsea (dacă vrei să dormi în patul lui Mutu, cazează-te la Millennium Hotel, vizavi de stadionul Chelsea, cu 144 de lire pe noapte), Hyde Park Corner, Big Ben, Westminster Abbey şi Picadilly Circus. Am mîngîiat veveriţele din St. James Park şi am holbat ochii ca muritorii de rînd la schimbul de gardă de la Buckingham Palace. Toate astea s-au întîmplat în două ore juma. Practic, timpul pe care l-ar petrece regina pe budă după o zi în care a consumat puţin mai multă politică externă la micul dejun.