Luca (George Piştereanu) e un tînăr de 20 de ani din Hîrşova, genul manelisto-vero, care poartă ochelari de soare în casă şi se dă şmecher în maşini care nu sînt ale lui. E golan în sensul cel mai frust al cuvîntului, dar sufletist cînd vine vorba despre bunicul său paralizat. Profesiunea sa sînt femeile.
Deşi vorbeşte împiedicat şi are un background psihic indiscutabil violent, le seduce pe proaste în doi timpi şi trei mişcări, apoi le plasează traficanţilor de carne proaspătă, care le trimit la produs peste hotare. Cum ar veni, Luca e un peşte intermediar şi trăieşte, ca jumătate din economia românească, din comisioane.
La momentul potrivit, o întîlneşte pe Veli (Ada Condeescu), fiica virgină a unor ciobani de modă veche, care rezolvă conflictele cu cuţitul şi accidentele familiale cu miei sacrificaţi pe moment, în bătătură. Loverboy* devine un love-story sordid, dar neaşteptat de liric, cu personaje de la marginea dunăreană a societăţii. Filmul are cruzime, are şi suflet, manele acolo unde trebuie, un ritm corect şi un pedigree minimalist. Are concreteţe spaţială, nişte actori amatori, „din filmul ăla“, şi este autentic în sensul în care vorbea Wim Wenders, la TIFF, despre culoare şi spirit local.
Mai puţin în regulă mi se pare cadavrul care intră în scenă devreme, ca pistolul lui Cehov. Înţelegem că Luca e combinat cu nişte băieţi duri, capabili de gesturi mari. Pe care-i vedem apoi bucurîndu-se ca nişte copii de o benignă după-amiază la plajă, din care lipsesc doar îngheţata la cornet şi castelele de nisip. Surprizele continuă: cadavrul iese discret din poveste, fără regrete sau consecinţe. Asemeni poliţistului care investighează cazul iniţial de sechestrare de persoane, apoi de crimă şi, înainte de orice zvîcnire logică a subplot-ului, dispare ca măgarul în ceaţă. Trag concluzia că Loverboy nu e un film despre fenomenul infracţional din judeţul Constanţa şi că pe Mitulescu nu-l interesează prostituţia în sine.
Atunci ce? Aparent, dragostea. Mai exact: prostituţia din dragoste. Fetele din Hîrşova îl iubesc atît de mult pe Luca, posesor de scuter şi bunic paralizat, încît sînt în stare de orice pentru el, mai cu seamă de sexul cu italieni. Pluralul e justificat: practic, sînt două victime, una blondă, alta şatenă. Prea puţine pentru o demonstraţie şi prea multe pentru o ipoteză de lucru credibilă, realistă. Pe cît de solid e cadrul (şi jocul Adei), pe atît de subţire pare concluzia filmului. Mă tem că e singura.
Dacă doriţi să recomand
1) MIDNIGHT COWBOY (SUA, 1969, regia: John Schlesinger). La Cinemax – luni, 24 octombrie, ora 0,15. Un cult movie situat periculos de aproape de statutul comod al capodoperei, despre cît de necruţător e New York-ul cu veneticii şi cu naivitatea în general. Cinci stele pentru John Voight şi Dustin Hoffman, patru pentru oraş.
2) IRIS (Anglia-SUA, 2001, regia: Richard Eyre). La TVR Cultural – vineri, 21 octombrie, ora 22,10. Dacă vă place Jim Broadbent şi n-aveţi nimic împotriva unei melodrame despre dragoste, scriitoarea britanică Iris Murdoch (1919-1999) şi Alzheimer, nu ezitaţi. Acum e momentul.
3) MARGOT AT THE WEDDING (SUA, 2007, regia: Noah Baumbach). La Pro Cinema, vineri, 21 octombrie, ora 1,30. O comedie soft, dar rezonabil de inteligentă, despre cît de bulibăşită e familia americană aparent normală. S-a tot văzut, dar asta e cu Nicole Kidman şi John Turturro.