A pierdut cu Jean Pascal. Pascal a fost declarat învingător de toți cei trei arbitri: 116-112, 117-110 și 117-111.
Reporter: Ce ți-a lipsit?
Lucian Bute:Victoria. N-am lovit decisiv. Asta se aștepta de la mine. N-am lovit de KO, decît la final. N-a ieșit. Sînt și astfel de meciuri.
Rep.:Unde-i stînga?
L.B.: Este aici, cu mine. N-a funcționat. N-a fost să fie. N-am putut. N-a mers.
Nu știu ce să mai spun. Dau interviuri pe bandă rulantă. Nu știu chiar ce să spun. Nu sîntem niște roboți. Sîntem oameni, o mai dăm în bară, nu funcționăm mereu la parametri.
Rep.:Și cu toate astea, lumea vrea victorie!
L.B.:Lumea vrea victorie, pare mai ușor ca niciodată să vrea victorie. Noi însă învățăm mult din înfrîngeri. Asta se uită.
Rep.:Te retragi cu înfrîngerile astea în lanț?
L.B.: Nu, lupt, sînt viu, lupt. Caut noi provocări, caut noi lupte în care s-o și încasez, să și dau, n-am ce face. Nu am, asta este viața mea de boxer, ce să fac, asta este. Merg mai departe.
Rep.:Înjuri de dumnezei?
L.B.:De ce să înjur? Este jocul meu. Jocul a fost bun, echilibrat, nu mi-am atins țintele, asta este, dar nu am de ce să mă răzbun pe Dumnezeu.
Rep.:Înjuri România?
L.B.:De ce s-o înjur? România asta, cum este ea, știu că are nevoie de victorie, știu că victoria o mai salvează din tristețea ei.
Rep.: Te înjuri pe tine?
L.B.:Ce să fac? Mă gîndesc la ce-am greșit, la ce n-a fost bine. Dacă astea sînt înjurături, mă înjur, dar vreau să mă înjur ca să pot înțelege ce s-a întîmplat, unde am greșit, unde puteam cîștiga.