Finalul de infarct din play-off a punctat cîteva coincidențe și paradoxuri. În meciul decisiv de la Cluj, regele Hagi a trebuit să facă pe arbitrul, sfîșiat între finul Gigi Becali și fratele Dan Petrescu. Anul trecut, tot în ultima etapă, clujenii arbitrau la Constanța disputa pentru titlu dintre Viitorul lui Gică și Steaua lui Gigi. De data asta, în Gruia, după un meci spectaculos doar prin emoție, a cîștigat echipa din Ardeal. Fi-va pentru creștinul din Pipera încă un semn al existenței lui Dumnezeu, Cel carele l-a bătut pentru păcatul de a-și fi tîrît nașul (părintele spiritual) prin tribunale de arbitraj sportiv, după ce acesta taman îl ajutase la ananghie, cînd îi era mai greu, în pușcărie.
La spartul tîrgului, la declarațiile de după, am asistat și la primul diferend fățiș între Gigi și Dică. Gigi a recunoscut public că el este principalul vinovat pentru ratarea titlului, iar Dică l-a contrazis vehement în conferința de presă. „Ba nu, eu sînt principalul responsabil!” Dincolo, în tabăra clujeană, unde era liniște de obicei, a existat un prim dezacord. Dan Petrescu a declarat că principalul merit este al echipei, în timp ce toți jucătorii s-au întrecut în a-i aduce osanale antrenorului, lu’ Mister Dan, the only man, un superclujean. Alt paradox: un mare stelist aduce titlul la Cluj, în dauna Stelei. Foarte simpatic, frumos, elegant!
Acuma, fair-play este să facem o cuvenită reverență. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, CFR-ului ce-i al CFR-ului și Bursucului ce-i al Bursucului. Titlul de anu’ ăsta poartă indiscutabil amprenta lui Dan Petrescu. În stilul CFR (așa lipsit de strălucire cum este) se simte destul din experiența lu’ Nea Dan, deprinsă de pe vremea cînd era un jucător grozav, acolo pe unde a jucat. Cîinoșenia și determinarea din Anglia, pragmatismul vecin cu cinismul din Italia, plus, desigur, setea de performanță de la Steaua Maxima – iată, pe scurt și la scară mai mică, formula cîștigătoare a noii campioane, în regia lui Dan Petrescu. Chiar dacă-i puțin spectaculos, succesul e real – nu s-a bazat pe talent, ci mai ales pe trudă, realism și ambiție. Hai, fie și așa, oricum trebuia să avem o campioană și în ediția aceasta! Ce șanse are CFR-ul să ajungă în grupul Champions League, în formula actuală, rămîne serios de văzut. Omrani și om vedea! Chiar dacă îl ia Steaua pe Omrani, pare de domeniul evidenței: CFR va rămîne o echipă, în timp ce, peste munți, rivalii de la FCSB tot vor încerca să unifice talentele certe din lot cu incoerențele binomului tehnico-managerial. Pentru binele fotbalului românesc peste hotare, dar și pentru cauza spectacolului în competiția internă, le urăm succes ambelor proiecte. Altfel, nu ne băgăm, mai departe e biznisul lor, al ceferiștilor și fecesebiștilor, treaba lor.
Noi, odată scăpați de grija campionatului, ne pregătim pentru Cupă, marea finală dintre Știința și Hermannstadt. Orice rezultat ar fi, pentru noi va fi de bine. Cel puțin geografic, ne situăm ideal, la jumătatea drumului dintre Craiova și Sibiu. Deci (chiar dacă hermannstadtenii cîștigă, prin absurd) vom lua iarăși Cupa României, ca-n 1973. Hai Chimia!