Azi-noapte mă trezește telemobilul cu un mesaj care în esență îmi spunea „Vezi ce faci, că e groasă!” Pe încălzirea asta globală? Mă duc totuși să mă uit afară. Ningea de ziceai că s-a lăsat ceața în mahala. Pun mîna pe calorifer. Rece. Agentul termic se înzăpezise. Pe la nouă dimineață, aud la tv că jurnaliștii care se duc cu președintele țării în America n-au putut să-și ia zborul. Cum pare superstițios, Nicușor Dan pesemne s-o fi gîndit că a primit un semn: „Un’ te duci tu, Nicușor?” Te pomenești că pînă după-amiază cînd ar trebui să se îmbarce în avionul de Wahington se răzgîndește și rămîne să facă un om de zăpadă în curtea de la Cotroceni.
Papi și Pilaf încep să-mi dea tîrcoale, e ora lor la plimbare! Mă uit pe fereastră: zăpada mai înaltă decît ele. „Fetelor, sînteți sigure?” Ele, cît se poate de sigure! Mai ales, Pilaf cu bășica plină pînă la refuz, că ea bea apă de trei ori pe noapte. Ieșim din bloc prin spate. O cărăruie cît să treacă o singură persoană. Papi dă să se întoarcă – nu era de ea! Pilaf se scufundă în zăpadă, dar o presa bășica să meargă înainte. Papi își face curaj – trage de mine, cît pe-aci să mă trîntească. „Ce, Papi, ai înnebunit?” Pe alee, vecinii din blocul de lîngă noi își dau jos zăpada de pe mașini, să fie dată, nu ca să plece undeva. Unul din primul bloc de pe aleea Arheologilor cu zăpadă pe acoperișul automobilului furgonetă se căznește să ajungă pe bulevard, de-l întreabă cineva ceva ce semăna cu întrebarea mea către Papi. Ăsta cu furgoneta: „Am o treabă!” Din direcția opusă, dă să ia curba dinspre bulevard un Logan de Prahova. Patinează și, oricum, vecinul cu furgoneta n-ar avea pe unde să-i facă loc. Prahovelul dă înapoi, cam fără chef. Îl simt îmbufnat după cum își chinuie motorul. Furgonetă merge înainte. Papi, după el. Pilaf se oprește să-și ușureze bășica și, ceea ce altfel n-ar face, se cacă în mijlocul drumului. Scot o punguță din buzunar și adun ce e de adunat. Daniela care a ieșit și ea în expediție, cu cizmele ei din cauciuc – de firmă, nu de-alea de instalator -, ia lesa Pilafului, să nu mă trîntească Papi. Pilaf sesizează oportunitate și pornește înapoi spre casă. Papi, care s-a abținut, trage de mine către străduța Constructorilor, la locurile ei.
După ce a ieșit Furgonetă pe bulevard, Prahovelul n-a mai dat să între pe alee. Măcar nu e încăpățînat. Pe Constructorilor, Papi se oprește dezorientată spre capătul străzii unde zăpada e neatinsă acolo unde-ar vrea ea să ajungă. Îngălbenește zăpada cu un pipi scurt și o ia pîș-pîș pe șleaul mașinilor, către aleea Arheologilor, unde mai are niște locuri. Mai îngălbenește zăpada de cîteva ori pînă acolo. Nici un cîine, să latre la el conflictuală, nici un pieton, să-l adulmece, nici o cioară, s-o sperie. Mă bagă prin zăpada imaculată de lîngă centrala termică, într-un armistițiu cu inamicul care a înconjurat-o. Pînă să ajungem sus, Papi a semnat și tratatul de pace. Cînd îi șterg lăbuțele pe hol, aud la televizor că judecătorii vișinii au declarat constituțională legea pensiilor speciale, după a cincea încercare de a-i găsi noduri în papură. Papi se apropie de strachina cu bobițe, să-și ia micul dejun. Pilaf doarme pe fotoliu. Judecătoarea Lia Savonea, dezamăgită de decizia CCR, anunță de pe unde o fi că nu se lasă. După vreo oră aud că Nicușor Dan și-a luat totuși zborul spre America, lăsînd ograda Cotrocenilor cu un om de zăpadă mai puțin.