Iohannis și generalii din MApN au ieșit iar la shopping de armament. De data asta vor să cumpere transportoare blindate amfibii cu 210 milioane de dolari. CSAȚ e forțat să aprobe, iar Parlamentul e forțat să voteze achiziția a 44 de AAV-7 (Assault Amfibious Vehicle) din inventarul armatei americane.
Poate vă întrebați de ce o fi nevoie să cumpărăm alte transportoare blindate, cînd am cumpărat deja 225 de la General Dynamic cu 900 de milioane de dolari, pe care le asamblăm la UMB și vrem să mai cumpărăm vreo 200? Păi, fiindcă geniile de la MApN s-au trezit că transportoarele Piranha nu sînt și amfibii, cum erau vechile noastre TAB-uri din vremea lui Ceaușescu. Piranha 5 nu pot traversa nici măcar un rîuleț fără să se înece, în condițiile în care România e brăzdată de cursuri de ape, iar primele obiective pe care inamicul de lovește sînt podurile.
Transportoarele AAV sînt fabricate începînd cu anii ’70 și poartă cu ele toate neajunsurile acelor ani, inclusiv depășitele șenile și blindajul precar. Sînt echipamente aflate în uzul armatei americane, deci, cum ar veni, folosite. De ce nu le mai vrea partenerul strategic? Din trei motive. Unu: reputația lor e destul de șifonată. În timpul invadării Irakului au fost permanent criticate de ofițerii din teren pentru slaba protecție a echipajelor și trupelor din interior. În 2003, nouă transportoare AAV au fost distruse cu RPG în ceea ce SUA numește Bătălia de la Nassiryah, eveniment ce n-are legătură cu bătălia imaginară a lui Ciucă. În 2005, 14 militari au murit într-un AAV care a trecut peste o mină. Opt pușcași marini și un marinar au murit înecați în 2020, cînd un transportor amfibiu AAV, care trebuia să plutească, s-a scufundat în Pacific în cursul unui exercițiu operativ. Doi: Pentagonul renunță la AAV fiindcă sînt depășite. Și trei: le înlocuiește cu ACV (Amfibious Combat Vehicle), un blindat mai avansat ce renunță la șenile și trece la roți.
O boală periculoasă pare să afecteze mintea conducătorilor armatei. Pe lîngă faptul că urăsc industria națională de apărare și iubesc achizițiile, fac achiziții aiuritoare, lipsite de sens, de minte și de măsură. AAV-urile, se înțelege, se cumpără tot fără licitație. La fel ca inutilizabilele și exorbitantele tancuri Abrams, a căror greutate (aproape 90 de tone cu muniție la bord și cu plinul făcut) le face netransportabile pe cele 5.000 de poduri județene, proiectate acum 40 de ani să reziste la 35-40 de tone. Tancurile Abrams pe care plătim cu 2,5 miliarde de dolari sînt doar 54 (necesarul armatei ar fi de minimum 450 de tancuri), nu au nici blindajul special cu uraniu sărăcit și nici sistemele de protecție activă pe care războiul actual le cere.
Tot în linia achizițiilor patologice sînt obuzierele grele și șenilate din Coreea de Sud, scumpe ca dracu’ și la fel de nedeplasabile pe poduri, cumpărate cu forța, la presiunea lui Iohannis și a lui Ciucă, cel care a declarat că vrea să facă din România o Coree de Sud.
Între timp, armata română rămîne lipsită de dotări, cu găuri tragice în domeniul echipamentelor necesare, iar industria națională de apărare moare în fiecare zi, odată cu mii de firme românești contractabile pe orizontală și cu speranța că ne vom putea apăra vreodată țara.