Televiziunile au fost invadate săptămânile trecute de reclame care promovau Raliul Deltei 2013. Fiind ceva bani luați din fondurile de promovare a României, era și normal să existe promovare cum nu prea există pentru etapele Campionatului Național de Raliuri. De fapt, au existat multe lucruri care nu există în Campionatul Național de Raliuri.
Dar, înainte de toate, să spunem că cel puțin în Tulcea etapa asta de raliu era așteptată ca evenimentul anului. Raliuri au mai fost în Tulcea, dar nu în ultimii 20 de ani. Din clasicele motive financiare, de când județul și-a pierdut bunăstarea și flota de pescuit oceanic, s-au întrerupt și etapele de raliu. Nu-i deloc ieftin nici să organizezi o etapă de raliu, nu-i ieftin nici să participi. O știe destul de bine Vali Porcișteanu, campionul din 2011 și vicecampionul de anul trecut. Pur și simplu nu a reușit să strângă banii pentru a participa la această etapă care anul trecut nu exista în calendarul competițional. Când numai un set de pneuri pentru macadam te costă peste 1.000 de euro, nu-i chiar ușor să faci rost de fonduri pentru a schimba câteva seturi la un raliu.
În Tulcea se întâmplă rar câte ceva. Cu excepția zilelor orașului, un tradițional festival al berii și micilor cu bicarbonat, care costă bugetul local 100.000 de euro, rar vezi coborând spre centru oameni din cartierele mai îndepărtate. Și cum raliuri, spuneam, n-au mai fost din 1993, publicul cu greu știa despre ce este vorba. Da, e o chestie cu mașini scumpe care merg repede, dar de aici și până la a cunoaște numele piloților sau situația din clasamentul la zi al CNR e cale lungă. Poate, dacă raliul nu-și va întrerupe iar existența, în anii următori vor exista mai mulți oameni pe margine care să știe în ce mașină se află favoriții lor. Ba chiar ar putea să afle cine le sunt favoriții.
Acum zece ani, raliurile erau dominate nu neapărat de piloți, ci de echipe cu bani, care își permiteau să aducă mașini performante. Dan Gârtofan, de exemplu, concura în 2003 și 2004 pe un Seat Cordoba WRC, în echipa BKP. Titi Aur avea și el pe mână o Skoda Octavia WRC Evo 3. Era greu pentru ceilalți piloți să țină pasul, mai ales că sponsorii celor doi păreau dispuși să cheltuiască aproape fără limită. Alea erau vremurile când campionatele erau câștigate de mașini mai degrabă decât de piloți. Sună urât, dar așa e.
Ei bine, Federația Română de Automobilism Sportiv și-a dat sema că nu e chiar cel mai OK lucru să pui în aceeași competiție mașini de WRC și Logan-uri de fabrică, strecurând printre ele niște Mitsubishi Evo, probabil cea mai populară mașină printre piloții români. Așa că în Raliul Deltei s-au întrecut mai degrabă piloții, nu tehnologia. Ceea ce nu mai arată chiar ca un joc video în care doi-trei șmecheri au băgat cheat-uri la greu.
Și pentru că au contat piloții, nici Gârtofan, nici Marișca, nici Tempestini și nici Keleti nu au avut șanse reale de câștig. Nu pentru că ar fi slabi, ci pentru că sunt mai slabi decât François Delcour, care domină detașat începutul acestui campionat. Delcour vine după o îndelungată carieră în Campionatul Mondial de Raliuri (WRC), unde a și câștigat patru raliuri, de-a lungul timpului, printre care și al 62-lea raliu de la Monte Carlo. Diferența dintre el și ceilalți este atât de mare, încât piloții cu experiență se gândesc, de la început, la locul 2 ca la o mare realizare. Ghinionul lui Delcour a fost, în week-end-ul trecut, că, după ce a câștigat raliul și după ce a apucat să laude organizarea, a fost trădat de mecanici, care au încălcat regulamentul și au umblat la mașină în parcul închis. Ghinionul lui Delcour a însemnat marele noroc al lui Edwin Keleti, care a urcat de pe 4 pe 3 la general, după descalificarea francezului. Ceea ce, probabil, îl face pe Ponta să sufere. Căci dacă nu l-ar fi apucat nebunia asta cu guvernarea și aia cu coabitarea, și-ar mai fi adăugat în palmaresul de copilot un loc pe podium. Și, deși cred că-l cam rodea să participe la raliul Deltei, Ponta s-a abținut cu greu, gândindu-se că o potențială victorie, urmată de aplauze și șampanie chiar acasă la Antonescu, ar fi adâncit și mai tare crăpăturile din USL.
Publicat în Cațavencii, nr. 22 (100), 2013