Așa mică și de multe ori meschină, lumea culturală s-a solidarizat cu H.-R. Patapievici și conducerea ICR atunci când plagiatorul a ras-o cu o semnătură. Un act de normalitate, chiar dacă ani de zile implicarea politică a intelectualilor din zona GDS a trecut din zona principiilor în cea a unei slugărnicii rușinoase. Însă exercitarea puterii politice cu picioarele, amestecul pesedismului în tot ce mișcă sub soare odată cu schimbarea puterii au fost văzute, pe bună dreptate, ca un abuz. Acesta e un exemplu. Acum să vorbim despre Nicolae Manolescu.
E uimitor acum însă felul în care Nicolae Manolescu e lăsat să alerge bezmetic pe tarlalele literaturii române, să-și premieze omul de casă și, dincolo de toate, să râdă sfidător la tot ceea ce i se spune. Gabriel Chifu este deja întruchiparea aroganței lui Manolescu. Te uiți la el, îl asculți, te gândești că amărâtul de Chifu e o victimă mai degrabă, omul habar n-are pe ce lume trăiește. Na, așa sunt poeții! – îți zici. Evident, ca să nu zici altfel.
Cu cheile de la USR într-o mână și cu ștampila în cealaltă, Nicolae Manolescu are privirea plină de idei a maimuței care a s-a trezit cu o mitralieră în poală. Jignește scriitorii cum o făcea Vadim cu oamenii în general, sfidează ierarhii, joacă în picioare statura acelui Manolescu de odinioară, pare un tip care trebuie protejat de el însuși. Iar asta se întâmplă în timp ce mulți aleg să privească în altă parte. Mă gândesc ce naiba caută în juriul care l-a dat câștigător pe Chifu unul ca Eugen Negrici.
Manolescu e acum un dictator mic, isteric, pufnind suficient la orice șarjă a logicii și a normalității.
Spuneam de Uniunea Scriitorilor… ei bine, omul nu mai are nici o legătură cu ea. Mai exact, nu a avut niciodată. Nu, nu o zic „unii”, ci o zice o decizie judecătorească. Cu atât mai scandalos este că lucrurile sunt văzute pe „piața culturală” ca un fel de luptă între unii care vor să ajungă la putere și o conducere legitimă a USR. Însă, chiar și așa, pătrunși de neștiință, cum naiba ar putea cineva să nu realizeze scandalosul comportament al lui Nicolae Manolescu?
E și asta un fel de complicitate.