Fan blues şi amic cu Marcian Petrescu, am fost, sîmbătă noaptea, să văd Trenul de noapte. Concertul era pe o terasă, lîngă şosea şi o cale ferată pe care au trecut trenuri de noapte, dar şi lîngă nişte gospodării de conlocuitori, care au trecut şi ei prin preajmă, intrigaţi de ne-manele.
Am ascultat şi eu nemulţumirea unuia: „Dacă băga ăştia muzică, făceam logodnă la fii-meu, că se-aude în curte şi nu dădeam bani la lăutar!“. Cînd l-am întrebat dacă aia nu era muzică, mi-a răspuns: „Nu, că nu înţelegem ce zice!“. O fi fost fan al manelei progresive, cu mesaj. Nu „Să moare duşmanii!“, ci „Inamicilor mei, deces!“.