E greu să scrii despre liderul la zi al box-office-ului românesc*. Ce să zici? Că oamenii sînt proști pentru că se duc la filme proaste? Nu. E nepoliticos și neadevărat. Oamenii care n-au timp să dea două click-uri pe net – ca să afle că The Hangover Part III are un scor de 30/100 pe Metacritic.com și niște review-uri din care lipsesc doar tradiționalele expresii „căcat cu vomă” și „muie, Hollywood!” – sînt, pur și simplu, ocupați. Iar indivizilor prinși cu alte site-uri (ca, de pildă, cancan.ro) și pasionați de comediile cu titluri celebrissime nu le poți complica existența cu cronici de film. Dar le poți vorbi, de pildă, despre bani.
Ei bine, atunci cînd îi zăresc pe Zach Galifianakis, Bradley Cooper și Ed Helms pe afiș și se decid să dea banii pe bilet, oamenii naivi și neinformați se așteaptă să rîdă. Iar aici se produce prima confuzie: Marea mahmureală 3 nu este o comedie (așa cum Marea mahmureală 2 nu a fost un film, ci un sequel încropit pe un vapor chinezesc unde se produc pantofii de sport „Abibas”). Practic, există o singură poantă reală în tot episodul final al trilogiei, iar ea se consumă în primele zece minute ale supliciului, la scena înmormîntării lui Sid Garner. Vă las s-o descoperiți singuri. Apoi puteți ieși liniștiți din sală.
În rest, se pleacă de la clasica premisă hollywoodiană că, de la primul mega-succes de casă încolo, moacele actorilor sînt suficiente. Și că, în acest caz particular, prostul gust cu accente offensive (dar ce nu e offensive în țara tuturor aiurelilor corecte din punct de vedere politic?) va funcționa impecabil, de la sine. În acest sens, menționez că o girafă e decapitată, iar mai tîrziu un cocoș e sufocat cu perna. Iar cine rîde la așa ceva își merită nu numai filmul. Dar și soarta.
A doua țeapă de proporții e că-n The Hangover Part III nu se mahmurește nimeni. Nu există nici un fel de petrecere a burlacilor. Nici o beție apocaliptică urmată de vreo amnezie colosală, din care să mănînce o pîine cu semințe vreo trei-patru scenariști fumați. Ciudat: prin cadru nu trece nici măcar un tigru bengalez sau o maimuță vie! Deci, dintr-o dată, nimic nu mai are sens (sau logică sau motivație) în universul bahic al convenției. Mă gîndesc că asta se datorează, în principal, găleților de epitete deșertate, după partea a doua a trilogiei, în frigiderul regizorului Todd Phillips.
Așa că omul s-a întors de la liquor store cu ideea să facă, pe finalul poveștii, ceva nou, deosebit. Zis și băut. Acum avem de-a face cu un action-drama-bullshit scalat pe o rețetă cu totul nouă pentru franciză, dar tradițională pentru încă o bășină hollywoodiană care miroase a mega-succes financiar. Practic, avem o urmărire ca-n filme. Un păcălici de mobster supraponderal (John Goodman) are de împărțit niște milioane cu teribilul Mr. Chow (Ken Jeong), iar singurii capabili să-l repereze pe chinezul zburător – dap, omul are o parapantă și nu se sfiește să se folosească de ea, în Vegas – sînt băieții din legendara Wolfpack. Care se reunesc, aventuros, încă o dată, sub promițătorul generic „Don’t worry. It all ends tonight” (Phil dixit). Dar cine dracu’ poate avea încredere în Bradley Cooper în afară de David O. Russell?
Inutil de precizat că goana năucă după Mister Chow are toate simptomele imbecilității hollywoodiene și 80% din clișeele filmelor cu proști. Nu are însă logică, întrucît, la acest nivel, scenariștii nu se-ncurcă în detalii. În acest sens, vă dau un singur exemplu, la întîmplare: dacă vă întrebați de unde știa chinezul atomic, cu exactitate, în ce zid a îngropat personajul lui Goodman 21 de milioane de dolari, să știți că aveți perfectă dreptate. Nu rezultă de unde. Dar sîntem liberi să presupunem că Mister Chow e clarvăzător. E încă neclar ce poate face cocaina din om.
Dragoș Vasile
* The Hangover Part III / Marea mahmureală 3 (SUA, 2013). Regia: Todd Phillips. Cu: Zach Galifianakis, Bradley Cooper, Ed Helms și alții. Încasări de 947.005 lei pînă la ora scrierii acestui articol.