Am mai scris că programa preconizată de Ministerul Educației mi se pare nepotrivită și falimentară. Dacă nu ridicolă. Ea acoperă cam 0,1% din nevoile de cunoaștere a istoriei culturale românești scrise, deși e obligatorie 100% pentru studenții de la Litere. Dar cine sînt io să mă pun cu experții care au conceput-o în laboratoarele lor secrete? Cîinii latră, caravana trece – iată cam tot ce s-a obținut pînă aici.
Numai că una e o săpuneală zdravănă și alta e introducerea de ideologie în discuție – doar așa, încît argumentele reale să fie supte, ca cerneala, de creta activistă. Au apărut în discuție doi termeni grei, dar toxici, mai ceva decît argintul viu.
Antisemitismul și rasismul. Cu antisemitismul ne-am lămurit. E cam ca sclavagismul în statele occidentale de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Toți părinții fondatori ai SUA erau stăpîni de sclavi. Ei, lasă, nu mai căutați pete în soare, că tot globul era împînzit de vînători, comercianți și stăpîni de sclavi, din Africa pînă în Extremul Orient. Pentru cine nu știe carte, Vineri, cel salvat de la moarte de Robinson Crusoe, avea să fie vîndut ca sclav în momentul în care o corabie îi recuperează de pe insulă. Ah, să nu uit, cu promisiunea ca, dacă se va purta bine, va fi eliberat la bătrînețe. Cam așa și cu antisemitismul: era răspîndit la scară occidentală laolaltă cu păduchii.
A judeca timpurile respective e una, a interzice cunoașterea lor e alta. Și se va termina cu reînvierea mortului din păpușoi. A gîndi critic nu e egal cu a interzice. A explicat Radu Vancu de curînd cam cum ar trebui să judecăm drept, și nu cu cărticica activistului profesionist. „Să vorbim deschis despre culpa lui (Eminescu) naționalist-antisemită. […] Să îi explicăm gîndirea politică, așa cum propune și Matei Călinescu, în logica situației istorice a României contemporane lui – războiul de independență din 1877, Congresul de la Berlin ’78, modificarea Constituției, relația României cu imperiile care conțineau teritorii românești etc.
[…] Eminescu s-a opus vehement modificării articolului 7 din Constituția de la 1866, care condiționa cetățenia română de apartenența la creștinism. Și, de asemenea, limitarea drepturilor comerciale – Eminescu voia un protecționism economic prin care evreii să nu poată concura micii comercianți români.
Antisemitismul lui Eminescu avea drept scop limitarea drepturilor politice & economice ale evreilor. Nu urmărea eliminarea lor fizică – cum, din păcate, voia antisemitismul de o violență extremă al lui Slavici. E cu atît mai inacceptabilă instrumentalizarea lui politică de către antisemiți care și-au făcut program explicit din exterminarea evreilor – precum legionarii sau antonescienii. Sau urmașii lor de azi. […] Să nu mai vorbim despre poetul național – ci despre poet și atît. Care e, într-adevăr, genial în sensul tare al termenului. Și care, de asemenea, chiar e unul dintre cei cîțiva mari romantici europeni“.
Bun, poate e mai clar. De Codru-Drăgușanu, lansat pe orbita manualului de a IX-a, vă mărturisesc, n-am citit nici un rînd, niciodată. Nici la facultate. El nu exista, practic, deși poate că, teoretic, ai fi putut da cu nasul sau cu deștul de el. Dar de unde mama dracului l-au scos? Citatele sînt doborîtoare – și asta înseamnă că comisia aia atotcunoscătoare și înțeleaptă nici nu l-a citit și nici înțeleaptă nu-i.
Dar nu despre antisemitism vreau să vorbesc, ci despre săculețul cu purici rasiști care a fost vărsat peste Țiganiada. Cîteva capete luminate au declarat că epopeea comică e rasistă, și basta! Întîmplarea face că sînt nu numai un cititor, dar și un admirator al Budai-Deleanu, tocmai pentru că opera lui are două calități majore: e cea mai curată și inventivă limbă românească neînchegată oficial, pe de o parte, și mult înaintea vremilor, pe de alta. Cu cel puțin o jumătate de secol, pînă se va înfăptui dezrobirea țiganilor. Detractorii afirmă că e rasistă. Pe ce se bazează? Pe faptul că are cuvîntul „țigani“ și că ceata lor e comică. Deci comicul e discriminatoriu. Am mai auzit gulguta asta și îmi întărește convingerea că activiștii ăștia au ceva de sectă religioasă neoprotestantă.
Dar hai să mergem la text. Acolo ar trebui să fie totul clar. Și ce citim, încă din titlu și din introducere? „Poemation eroi cómico-satiríc. […] Iară cît privește faptul istoricesc, pentru Vlad Vodă, că au fost așa precum l-am scris eu, dovedesc cu scriptorii de la Vizant, precum vei ști tu bine; iar de țigani, că Vlad Vodă i-au armat oarecînd împrotiva turcilor, scriu ș-unele cronice scrise cu mîna muntenești; însă istoria alcătuită întracest chip este ostăneala mea. […] Eu socotesc că țiganii noștri sînt foarte bine zugrăviți în povestea aceasta care să zice că ar fi fost scrisă mai întîi de Mitrofàn ce au fost de față la toate și care la nunta lui Parpangel au iscodit un epitalamion sau cîntare de nuntă; de unde țiganii lesne vor cunoaște pe strămoșii săi. Însă tu bagă samă bine, căci toată povestea mi se pare că-i numa o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg ș-alții carii tocma așa au făcut și fac, ca și țiganii oarecînd. Cel înțălept va înțălege!… […]“
Apoi vin Cînturile: „Musă ce lui Omir odinioară / Cîntași Vatrahomiomahia, Cîntă și mie, fii bunișoară, / Toate cîte făcu țigănia, / Cînd Vlad Vodă-îi dede slobozie, / Arme ș-olaturi de moșie, // Cum țiganii vrură să-și aleagă, / Un vodă-în țară ș-o stăpînie, Cum, uitîndu-și de viața dragă, / Arme prinsără cu vitejie, / Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate / Cu murgeștile păgîne gloate… […] Ian’ căutați la țigănescul soiu / Cumu-i astăzi de-ovilit, cum el / De cătră toți să-împinge-în gunoiu; / Dară cînd trăia craiu Jundadel / Și stăpînea-în India bogată, / Vița lor era mult luminată…“
Dar să vedeți cum luptă eroii țigani! Ca leii! Știu. Știu, v-am obosit cu citatele, dar ziceți mersi că nu v-am dat gîlceava înțelepților pe formele de guvernămînt… Acolo chiar zici că e filosofie politică în versuri. Și toate astea se petrec în sînul țigănimii. Iar cînd cineva încearcă să îngroape opera lirico-epică, avem și un comentariu care se pupă la fix cu modernitatea românească de ultimă oră: „Dar lasă, frate, nu criticismele ce nu înțălegi, ca să nu te faci de rîs, că așa judecînd ca tine, trebue să defăimăm toți poeticii și să cîntăm purure frunză verde“. E clar că-i scris adînc, pentru activiștii de școală nouă. Asta chiar e peste poate! Doamne, cît rasism! Doar că Țiganiada nu e pentru clasa a IX-a. Să curgă cerneala în valuri pe Dîmbovița.