Ce greu aflăm cît de deștepți sînt, de fapt, băieții deștepți. De cele mai multe ori, retrași în spatele unor instituții îndepărtate, nemediatizate, scriind ici-colo cîteva articole bricolate din cărți, ei ajung să-și agațe de scăfîrlii aure strălucitoare, orbitoare, deși nevăzute.
Este cazul mai vechi de-acum al domnului Baconschi. Umbra staturii sale intelectuale se-ntindea din pristolul de la Roma pînă peste altarele democrației dîmbovițene. Dar soarele de la Cotroceni s-a ridicat ușor deasupra sa, iar umbra a devenit din ce în ce mai mică, pînă în momentul în care s-a cuibărit, rușinată parcă, între picioarele intelectualului nostru. Astfel, în cîteva luni de politică și expunere, din omul fin, din discursul argumentat, din ideile proaspete, pe care, asemenea filmului porno cu Angela Similea și Florin Piersic, le văzuse cîndva un prieten al unui prieten, a rămas doar o limbă pufoasă făcută preș în fața doamnei Udrea.
Iar în urma lui s-au încolonat Sever Voinescu, Mihail Neamțu, Adrian Papahagi și alte bocitoare pedeliste care au condus la groapă faima intelectualului critic, acid, greu de manipulat de structurile de putere.
Este, mai nou, cazul domnului Marga. Orice s-ar fi spus despre el în toți acești ani, trebuia totuși să admiți că ai de-a face cu un intelectual, cel puțin după trăsăturile minime ale acestui concept, cu un universitar onest, respectat în mediul academic. Ca ministru al Învățămîntului a părut un Shrek, o creatură stîngace, neadaptată și, ca oricare ministru de la Învățămînt, mistuit de pasiunea pentru reformă.
Acum, ca director al ICR, după ce a fost exmatriculat de la Externe pentru merite deosebite, Marga pare că s-a luat în sfîrșit în serios, că s-a întîlnit cu destinul. De fapt s-a ciocnit cu destinul. Dar, ce zic eu că s-a ciocnit. A fost un accident, un adevărat carnagiu. Cultura română de azi, aia vie, e încarcerată și urlă dintre fiarele contorsionate.
Dar iată filmul accidentului văzut din mașina domnului Marga: "ICR va pune în relief universal diversitatea și bogăția culturii române, faptul că, la rândul ei, această cultură își dezvoltă – în respectul legalității, democrației și demnității umane – abordări variate, înnoitoare și competitive. ICR nu este aservit vreunui curent ideologic, politic sau estetic, ci numai interesului public al imbogățirii culturii române și promovării ei adecvate în secolele de continue revoluții – în cunoaștere, în felul de viață al oamenilor, în felul lor de a vedea lumea – în care trăim".
Of, fraze mai sforăitoare decît Crin Antonescu.
Dar martorii spun că Andrei Marga nu era singur în mașină la această ciocnire cu destinul. Alături, pe locul mortului politic, se afla Puiu Hasotti care, cu capul scos pe trapă, urla: "Suntem în discuţii avansate pentru ca la anul în România să existe timp de minimum două luni cea mai mare expoziţie itinerantă pe care a organizat-o China vreodată şi cea mai mare expoziţie temporară pe care România a găzduit-o vreodată. Este vorba de 100 de soldaţi din faimoasa armată a soldaţilor din lut, însoţită de încă vreo sută de artefacte din epoca bronzului din China. Epoca bronzului în China este una de o extraordinară însemnătate şi din punct de vedere artistic de o spectaculozitate deosebită".
Foarte probabil, soldații de lut sînt niște replici chinezeși luate din Dragonul Roșu ai cu adevărat faimoșilor soldați de teracotă.
Paramedicii sosiți la locul accidentului le-au pus imediat celor doi diagnosticul de imbecilitate morbidă.